Crestere economica sau buget echilibrat?

Conform ZF, exista o "ruptura ideologica" intre FMI si BNR. Fondul ar dori reluarea cresterii economice (de parca ar exista o solutie la indemana si neutilizata) in timp ce BNR ar dori echilibrarea bugetului.

Cresterea economica ar fi cea mai simpla solutie pentru echilibrarea bugetului, daca odata cu cresterea veniturilor bugetare guvernul roman ar actiona spre reducerea cheltuielilor.

Experienta practica ne arata ca in perioade de crestere economica sectorul public se extinde la limita resurselor disponibile, in timp ce in perioade de recesiune este extrem de rigid la restructurare - din acest motiv a fost necesara cresterea brutala de taxe din 2010.

Tind sa fiu de acord cu BNR - cresterea economica in conditiile actualei structuri a cheltuielilor publice ne va impinge spre situatia Greciei, cu o oarecare intarziere, intrucat statul roman mai are inca posibilitatea sa se imprumute pentru plata de salarii si pensii.

Nu inteleg care ar putea fi solutiile magice ale FMI pentru cresterea economica si cele ale BNR pentru impiedicarea acesteia. Cresterea economica a anilor 2005 - 2008 s-a produs in principal pe baza aprecierii activelor romanesti, in conditiile unui influx al investitiilor straine si al cresterii explozive a creditului privat.

Astfel, in conditiile:

- cresterii taxelor si a inaspririi fiscalitatii pe munca;
- cererii reduse pentru credite si prudentei excesive a sistemului bancar;
- existentei unui numar impresionant de credite neperformante la nivelul persoanelor juridice;
- inaspririi politicii monetare si cresterea posibila a ratelor de referinta,

nu vad de unde poate veni cresterea economica in lipsa unor influxuri masive de capital din exterior.

Reducerea expunerilor bancare

Asa cum ne avertiza si Alex Dumitrascu de saptamana trecuta, acordul de la Viena referitor la expunerea pe Romania a bancilor straine a fost revizuit. Astazi aflam detalii din ZF: cel mai important este primul paragraf:

FMI şi Comisia Europeană şi-au dat acordul ca primele nouă bănci străine prezente în România să-şi poată reduce expunerile până la 95% din nivelul înregistrat la sfârşitul lunii martie 2009.

Bancile implicate sunt: Erste, Raiffeisen, Eurobank, National Bank of Greece, UniCredit, Societe Generale, Alpha Bank, Volksbank şi Piraeus deci cele mai importante si cele mai mari banci din sistem. La data de 31 decembrie 2009, cota de piata a acestor banci era de 68%, conform ZF.

In martie 2009 activele interne ale bancilor erau de 351 miliarde lei; in mai 2010, activele interne erau de 353 miliarde lei. Cele noua banci au voie sa-si scada expunerea la 95% din nivelul din martie 2009, adica la 334 miliarde lei.

Cele noua banci reprezinta 68% din sistem, deci ma astept ca reducerea expunerilor sa insemne o valoare de 13 miliarde lei sau aproximativ 3 miliarde euro.

Reducerea expunerilor inseamna ca bancile vor da mai putine credite si ca isi vor reduce nivelul actual al activelor. Daca pentru firme si populatie cererea solvabila de credite este foarte slaba, statul are totusi mare nevoie de banci si va fi in primul rand afectat, prin dificultatea de a atrage credite noi si de a le rostogoli pe cele vechi, la acelasi nivel.

In aceste conditii se explica de ce s-a vehiculat ideea unui nou imprumut extern. Timpul trece, marja de actiune a Guvernului se ingusteaza semnificativ. Fiscalitatea a crescut deja la nivele disperate si nu se mai pot stoarce bani de la contribuabil.

Guvernul actual are optiuni limitate: fie se reduc fortat cheltuielile publice, fie se mai contracteaza un nou imprumut pentru salarii si pensii fie se intra in incetare de plati - alte posibilitati nu vad.

Din nou despre inflatie

Atat guvernatorul cat si Cristian Popa descopera cu surprindere ca TVA-ul marit nu se va vedea integral in preturi.

Din declaratiile nu au date reale in spate ci doar niste calcule. Elementul cheie care a surprins este urmatorul:

"Avem şi un efect pe care nu am mizat - comportamentul unor comercianţi, lanţuri de retail care au incorporat majorarea de TVA şi nu au transmis-o consumatorului"

Daca acum 10 ani cresterea TVA s-ar fi transpus integral in carca consumatorului final, economia Romaniei s-a mai schimbat putin.

- la nivelul retail a aparut concurenta, iar piata a eliminat jucatorii slabi;
- exista un deficit de cerere.

Inflatia scazuta este o veste foarte proasta pentru Guvern. Sa nu uitam, Guvernul are nevoie de incasari mari, nu de pastrarea puterii de cumparare a populatiei.

Daca agentii economici vor reduce preturile pentru a pastra pretul final constant (si implicit inflatia ramane constanta), atunci previziunile de incasare din TVA majorata trebuie sa scada cu 20%. Este exact ce nu vrea guvernul - guvernul are nevoie de inflatie pentru a plati mai putin la datoria veche in lei si pentru a incasa mai mult in lei. Din acest motiv suntem amenintati cu modificarea cotei unice pentru anul viitor.

Am o banuiala ca nivelul de 8% ancorat public de oficialii BNR nu este neaparat cea mai mica cifra de inflatie care s-ar putea atinge in 2010.