marți, 5 octombrie 2010

Cine ar trebui sa apere consumatorul?

In actualele conditii de ingrijorari despre curs si ratele dobanzilor se pune intrebarea: cine ar trebui sa apere consumatorul, daca acesta nu poate sa nu stie? Excludem raspunsul "ANPC", care a reactionat doar cand UE ne-a obligat.

Am selectat doua comentarii (editate pentru stil / claritate) diametral opuse in conceptie.

1. Anonim:
"Pentru cei care nu-si vor mai putea achita ratele la imprumuturile in euro aveti o solutie? Ca sunt multi. Sa nu-mi spuneti aia cu "de ce a luat credit in euro daca are venituri in lei?" ca nu e valabila. Se incurajau imprumuturile in lei dar in acelasi timp tinea cursul euro jos si bineinteles ca era/este mai avantajos un imprumut in euro.

Aici nu e vorba de actori economici. E vorba de oameni, persoane, familii! Pentru ca n-au facut studii economice si nu inteleg complicatiile sistemului bancar, a unui imprumut, pentru ca nu stiu ce face sau nu banca, BNR-ul sau mai stiu eu ce institutie, e de condamnat, ca doar are 18 ani. Ce are varsta cu educatia financiara?! Toti cei care au luat credite ipotecare, inclusiv eu, au crezut ca se merge spre mai bine, ca va fi mai usor de platit o rata de 2-300euro peste 3-4-5-10 ani? Voi v-ati asteptat la conditiile de acum? Nu uitati ca vorbiti de oameni, nu de statistici."


2. Radu Ionescu
"Cu internetul din zilele noastre lipsa de educatie economica e si vina respectivilor care au luat creditele. Toti stau sa vada filmulete amuzante pe youtube, sa se uite la meci sau la ce a mai facut simona senzual sau crudu sau mutu , dar sa mai citeasca cate un articol economic mai putini.

Fara suparare, dar multi baga justificarea cu oamenii nu stiu, oamenii sunt naivi etc. Vina cui e asta? De ce sa plateasca cei responsabili pentru cei naivi, mai ales nu beneficieaza in vrun fel de apartamentul cumparat de X. E o vorba veche romaneasca, domnia si prostia se platesc (o confirm, desi am doar 26 de ani le-am platit pe amandoua pana acum, dar nu am dat vina decat pe mine). Naivitatea e pe bani, asa respectivii invata ca, pe viitor, sa nu mai fie naivi.

Problema este ca toti considerau creditul ca fiind bani primiti usor si ieftin, economia nu poate decat sa creasca; putini calculau exact cat ajung sa plateasca (stiu cazuri clare de oameni socati cat dau de fapt pe un produs luat pe credit), unii (putini si astia) cred ca nici nu realizau ca banii luati de la banca trebuie dati inapoi.

Tine de bun simt, nu de educatie economica, sa nu semnezi un contract care nu il intelegi."

Adevarul este probabil undeva la mijloc. In conditiile in care numarul de persoane cu credite la banci il depaseste pe cel al salariatilor, vremea rezolvarilor radicale a trecut.

18 comentarii:

Alex Nicolin spunea...

Consumatorul trebuie sa se apere in primul rand singur de potentialele abuzuri. Daca nu are cumva dizlexie, deficit de atentie, sau un intelect de limita, lectura unui contract nu ar trebui sa constituie ceva atat de dificil de realizat. In cazul in care nu se simte in stare sa prinda toate intelesurile, sau daca are dubii cu privire la legalitatea conditiilor contractuale, poate consulta un jurist.

Asa-zisele agentii de protectie a consumatorului s-au dovedit ineficiente, fie din cauza incompetentei, a indolentei sau a intereselor contrare. Consumatorii responsabili ar trebui sa aiba ei insisi grija ce cumpara sau semneaza. Si ar mai fi ceva de adaugat: creditul nu este un drept natural, il ia cine isi permite si mai ales cine intelege despre ce este vorba, pentru ca nevoie ar avea toti.

Actiunea nemultumitilor Volksbank care au actionat institutia in justitie [si altele similare care vor urma] este un precedent incurajator in privinta relatiei intre banci si clientii acestora. Creditul este ceva bazat pe incredere, iar increderea trebuie fundamentata pe ceva. Intr-o relatie de afaceri unde increderea este oarba, unul dintre parteneri va fi deobicei tepuit. In cazul bancilor si clientilor, ambele parti si-au luat teapa: bancile nu mai pot recupera banii, iar clientii care mai pot plati acopera partial paguba. E greu de spus a cui teapa este mai groasa :)

RazvanM spunea...

Eu cred ca trebuie facuta diferenta intre "abuz" si "riscuri asumate prin contract".

Abuz poate fi situatia in care o parte contractanta isi rezerva drepturi nespecificate. Abuz este situatia in care o parte contractanta actioneaza in mod repetat si premeditat intr-un mod care nu este specificat in contract si pt. care exista doar varianta actionarii in judecata.
Unul din riscurile asumate in majoritatea contractelor de credit este cel valutar. Aici nu poate exista nicio Agentie care sa poata interveni in relatia contractuala dintre banci si clienti. Al doilea risc asumat prin contract este cel de variatie a dobanzii, conform unei formule definite si cunoscute de toata lumea.
In al treilea rand, exista legiutorul care poate, prin intermediul legilor emise, sa limiteze acele riscuri asumate prin impiedicarea contractarii de credite in conditii generale de risc. Tot legiutorul poate *forta* convertirea creditelor in valuta in credite in moneda nationala (din cate stiu exista cel putin un precedent in Argentina).

Anonim spunea...

Responsabilitatea...la romani: intr-o anumita imprejurare, am avut ocazia sa cunosc (chiar foarte bine!) un antreprenor de succes din Spania. Omu' avea trei fabrici: de fier forjat, accesorii de marochinarie si sticla, toate in Catalunya. Era in orice caz, daca nu un om bogat, cel putin un om care nu are grija zilei de maine, chiar si conform standardelor Europene. Venise in Romania cu intentia de a prospecta piata locala pentru a-si mari afacerile. Soarta a vrut ca sa ne intalnim 5 zile la rand. In ultima seara, spaniolu' dedulcindu-se la un vin greu, autentic (si endemic) romanesc - o Feteasca Neagra - a izbucnit ...intr-un stil telenovelesc: "Stii, eu nu va pot intelege, ca oamanei si ca popor..." L-am privit si fara sa spun nimic l-am invitat din priviri sa continue..."Nu vreau sa te simti lezat invreun fel, da'..." "Nu va pot intelege! Of, Sfanta Fecioara!" A tras aer in piept, si a continuat: "Cred ca am vreo 300 de angajati din Romania. Din moment ce am spus angajati se intelege ca stiu EXACT cat castiga fiecare. E, aici e aici! Oricare din ei are aparat foto mai tare decat al meu! Oricare din ei are telefon mobil mai tare decat al meu! Chiar si camera video este peste ce ce am eu - si pana acum doi ani NU am avut asa ceva in casa! Nu aveti valoarea banului inscrisa in codul vostru genetic! Am avut un caz incredibil, unu' din Norde (Maramures N.B.), care dupa ce a luat salariu', si-a cumparat de toti banii un...ceas Longines (eu NU am asa ceva desi, mi-as putea permite). A doua zi a venit la mine (cu ceasul la mana!!!) sa ma roage sa-i dau avansu' pe luna viitoare ca nu are ce sa manace! Stii ce am facut? L-am dat afara pe loc!"

Anonim spunea...

Asta e titlul "Cine ar trebui sa apere consumatorul?". Si asta e partea cealalta a titlului "Cine ar trebui sa apere bancile?" - Raspunsul e cine apara bancile trebuie sa apere si consumatorul. Daca una din parti comite un abuz ( credite la liber ) atunci si cealalta parte comite un abuz ( nereturnarea creditelor ).

Alex Nicolin spunea...

@RazvanM

Abuz poate fi situatia in care o parte contractanta isi rezerva drepturi nespecificate.

Tocmai de aceea un contract trebuie sa fie clar, detaliat, fara clauze care sa permita modificari arbitrare. Daca dai de un contract "dubios" pur si simplu pleci mai departe, indiferent cat de "apetisanta" e dobanda si celelate conditii. Defapt, un credit oferit in conditii suspect de avantajoase (avans redus, dobanda scazuta pentru o anumita perioada, moneda "exotica") ascunde in mod sigur capcane.

Al doilea risc asumat prin contract este cel de variatie a dobanzii, conform unei formule definite si cunoscute de toata lumea.

Formula dupa care banca calculeaza dobanda este mai mult sau mai putin relevanta, insa aceasta va fi intotdeauna variabila, pentru ca factorii economici care determina dobanda, respectiv costul de oportunitate si riscul, sunt variabile in timp. Alaturi de acesta mai intervin si factorii politici, care tin de modificarile arbitrare ale costului de finantare si al cursului de schimb (daca e un credit in moneda straina), determinate de politica monetara a bancilor centrale. Un singur lucru este cert, si anume ca dobanda unui credit pe termen lung va fi intotdeauna variabila. In cazul in care se stabileste o dobanda fixa, nivelul acesteia va fi suficient de ridicat incat sa acopere potentialele pierderi ale bancii generate de cresterile viitoare ale dobanzii de pe piata peste pragul stabilit, precum si de potentialele pierderi generate de refinantarea creditului in perioadele in care aceasta dobanda este mai scazuta. Refinantarea poate fi ingreunata prin prevederea in contract a unor penalitati de rambursare anticipata. In caz ca exista o lege care interzice astfel de penalitati, banca va acoperi pierderile potentiale majorand comisioanele si marja dobanzii. Iata ca nimic nu este gratis, iar scaderea incertitudinii costa, la fel ca orice forma de asigurare.

In al treilea rand, exista legiutorul care poate, prin intermediul legilor emise, sa limiteze acele riscuri asumate prin impiedicarea contractarii de credite in conditii generale de risc.

Alex Nicolin spunea...

Legiuitorul nu poate elimina in niciun caz riscul, si nici nu il poate reduce. Defapt, reglementarea si oferirea de garantii nu pot face decat sa ascunda riscurile, deci sa genereze "hazard moral". In cazul in care banca ofera un imprumut pentru o investitie riscanta dar pretinde o dobanda ridicata, iar statul intervine oferind garantii in scopul reducerii doabnzii, ricul nu va fi eliminat, ci ascuns si socializat. Astfel, responsabilitatea va scadea atat din partea bancii cat si din cea a investitorului, iar calculul economic va fi viciat. In cazul in care legiuitorul interzice pur si simplu bancii sa ofere astfel de credite, oportunitati vor fi inevitabil pierdute, iar bunastarea generala va scadea. Dupa cum am explicat riscul este asociat oricarei actiuni umane in general si economice in general, iar rata dobanzii este o masura esentiala a riscului. Tocmai de aceea orice falsificare a acesteia prin "politici monetare" are efecte negative. Daca dobanda este fixata prea jos, riscul asociat investitiilor riscante va fi subestimat, iar daca este fixata prea jos, anumite investitii sunt complet eliminate, cu consecintele de rigoare. In contextul in care bancile lucreaza in sistem de rezerve fractionale cu leverage extrem de mare (1:20-1:30) calculul riscului este esential pentru a evita falimentul. Tot politica monetara falsifica si cealalta componenta a dobanzii, costul de oportunitate. In conditiile unui monopol monetar, emitent de moneda-decret fara costuri asociate, raritatea banilor nu mai constituie o bariera de netrecut pentru expansiunea creditului. Iata de ce un "arbitru impersonal" este absolut necesar pentru stabilitatea sistemului bancar in special si a economiei in general.

"Tot legiutorul poate *forta* convertirea creditelor in valuta in credite in moneda nationala"

In acest caz costul asociat pierderilor suferite de banca va fi suportat fie de datornici, sub forma unor prime sau dobanzi crescute, fie de toti contribuabilii, sub forma unor despagubiri directe sau indirecte pe care statul trebuie sa le plateasca bancilor pentru a le convinge.

ionut spunea...

"Pentru cei care nu-si vor mai putea achita ratele la imprumuturile in euro aveti o solutie?"

Da, falimentul!

gigel spunea...

"Ministrul Administratiei si Internelor, Traian Igas, a dispus, luarea de masuri pentru a sprijini politistii care au credite la banci, intrucat salariile acestora au fost reduse, astfel ca sefii inspectoratelor judetene de politie vor negocia solutii cu reprezentantii filialelor bancare." suna absolut ca dracu. de ce nu si functionarii? medicii? strungarii?cercetatorii din biologie? maine ma duc si eu sa arunc o caramida in palatul cotroceni.cer dobanda 0% fixa

Alex Nicolin spunea...

@Anonim [13:54]

Distrugerea simtului valorii (nu numai a banului) si lipsa de responsabilitate sunt doua simptome ale aceleiasi probleme - distrugerea simtului proprietatii. Aceasta problema este specifica oricarei societati ale carei valori au fost distruse, atat la nivel spiritual, prin exterminarea elitei, cat si la nivel material, prin confisacrea sistematica a proprietatii private. Efectele unei asemenea catastrofe pot fi eliminate doar dupa cateva generatii, pentru ca valorile pierdute nu pot fi regasite peste noapte. In aceste conditii nu e de mirare avem atatia hoti, cersetori si asistati sociali in raport cu oamenii care muncesc. Nu mai trebuie sa amintesc faptul ca toate regimurile post-revolutionare au fost mai mult sau mai putin socialiste, deci predispuse catre incurajarea unor asemenea mentalitati.

Aceasta deficienta de simt al valorii si al responsabilitatii este accentuata de substratul cultural de tip meridional, unde indivizii se simt obligati sa expuna in mod ostentativ diverse bunuri materiale pe care le detin - lanturi, ghiuluri, telefoane, masini, case. Aceasta mentalitate nu este specifica doar romanilor, ci regiunii balcanice si est-mediteraneene. Grecii, turcii, libanezii si chiar italienii "se sparg in figuri" cumparand lucruri cu care "sa ia ochii", chiar in situatia in care renunta la satsifacerea altor nevoi mult mai stringente. Cu totul alta este mentalitatea in tarile nordice si anglo-saxone.

Omul, ca orice animal, este inclinat catre excese, insa la fel ca acestea el este prizonierul raritatii. Spre deosebire de animale, omul este inzestrat cu ratiune si deci capabil sa planifice, astfel incat sa dispuna si sa utilizeze in mod optim de resursele pe care le dobandeste. Tocmai aceasta inteligenta a fost un factor esential al selectiei naturale. Astfel, indivizii care nu sunt capabili sa produca si sa gestioneze resurse nu trebuie incurajati prin diverse "programe sociale", pentru ca vor ajunge in scurt timp sa-i domine numeric pe ceilalti. Intr-o democratie, dominatia numerica inseamna automat si dominatie politica. Adaugand la aceasta axioma si posibilitatile intelectuale limitate si preferinta catre lene, o societate dominata de socialism va ajunge sa se autodistruga in mod inevitabil, mai ales in Balcani. Daca evenimentele isi urmeaza cursul actual, Romania va fi noua Grecie...

Anonim spunea...

@ Alex Nicolin
Tocmai de aceea un contract trebuie sa fie clar, detaliat, fara clauze care sa permita modificari arbitrare. Daca dai de un contract "dubios" pur si simplu pleci mai departe, indiferent cat de "apetisanta" e dobanda si celelate conditii.

Si ce faci in cazul in care TOATE contractele de pe piata romaneasca sunt de acest tip?
Cam asta e problema in Romania: pana nu a intervenit statul(cu sau fara "ajutor" de la UE, contractele erau pline de asa ceva. Acum ai de unde alege, dar vorbim totusi de o perioada destul de lunga de timp in care INCREDEREA a fost singura optiune.

Anonim spunea...

@ionut
Din cate stiu eu, in Romania nu exista notiunea de faliment personal.

Atunci cand au dat credite, majoritatea bancilor, ca sa castige piata cat mai mare, au relaxat foarte mult conditiile, au ignorat cu buna stiinta riscurile, spre deosebire de clienti, care nu le cunosteau/intelegeau. Acum, cand conditiile economice si financiare sunt dificile, riscurile respective sunt puse toate in carca clientilor prin majorarea dobanzilor. Bancile nu-si asuma deloc responsabilitatea pentru modul in care au dat credite. Cel putin eu nu vad ca ar face asta, profituri mari au in continuare...

Alex Nicolin spunea...

@Anonim

Ai dreptate, contractele neclare au fost folosite de banci pentru a extrage un profit ridicat in dauna clientilor. Dar nu a fost vina bancii, cat a clientilor care au acceptat sa semneze fara sa gandeasca. Interventia "salvatoare" a statului nu a facut decat sa arunce costuri si mai mari in spinarea clientilor nemultumuti, impachetate sub alta forma.

In cazul in care un comerciant vinde cacat uscat ambalat frumos in poleiala si pretinde ca e cea mai fina ciocolata belgiana iar clientii se inghesuie sa cumpere in ciuda mirosului ce vina are acesta? Cam asta s-a intamplat si cu "creditacul" roman, a semnat de multe ori pe prima pagina fara sa le citeasca pe urmatoarele 5-6, pentru ca nu-i asa, romanul "le stie pe toate" sau "lasa ba' ca salarul doar creste". Comportamentul naiv (ca sa fiu bland) al clientilor a incurajat bancile sa isi pastreze sau chiar sa isi accentuze comportamentul fata de acestia. Livrarile de "ciocolata" austriaca, greceasca, turceasca si portugheza au crescut in continuu, pentru ca multi au preferat sa se tina de nas in loc sa reziste tentatiei de a lua.

Ca sa fiu sincer am avut posibilitatea de a lua un credit, dar am spus "pas" fiind sceptic din fire, si realizand ca preturile caselor [pentru ca de creditul imobiliar e vorba pana la urma] erau si sunt inca sunt umflate cu pompa, am refuzat si am preferat sa economisesc si sa locuiesc in chirie. Am preferat mobilitatea si flexibilitatea profesionala "prizonieratului" garantat de o locuinta proprietate personala, mai ales in cazul in care valoarea ei scadea sub valoarea ipotecii, asa cum era de asteptat prin prisma supraevaluarii de care vorbeam mai sus.

In legatura cu legea falimentului personal prefer sa nu ma pronunt. Desi in principiu o regula de acest este buna, in sensul ca protejeaza clientul de confiscarea abuziva a proprietatii care nu constituie garantie pentru imprumut, ea creaza in sine "hazard moral" prin perpetuarea si cultivarea iresponsabilitatii cientului, care este deja la cote ridicate in Romania [nu atat in domeniul creditelor imobiliare ci a celor pentru bunuri de consum, inclusiv CC si "credit cu buletinul"]. Iresponsabilitatea bancilor a fost cultivata din exterior [prin dobanzile scazute fracticate de FED si BCE si persepectiva salvarilor], si, indiferent cat ar fi "plivit" BNR-ul hazardul moral acesta si-a pus amprenta asupra activitatii de creditare. Ba mai mult, Mugurel a acrit si strugurii neaosi [fiind din zona viticola] si i-a impins pe "infometati" catre "ciocolata" de import :)

Anonim spunea...

"In cazul in care un comerciant vinde cacat uscat ambalat frumos in poleiala si pretinde ca e cea mai fina ciocolata belgiana iar clientii se inghesuie sa cumpere in ciuda mirosului ce vina are acesta? " Nu poti vinde cacat in rate si apoi cere ca cealalta parte sa-si asume responsabilitatea. La imobiliare marea majoritate a celor cu credite se chinuie sa plateasca ratele si asa nesimtite, dar la "creditul cu buletinul" situatia cred ca e alta. Si in plus, daca ar veni o Banca noua pe piata care ar oferi refinantare la un pret decent, iar ciocolata ar fi ciocolata, ce crezi ca ar mai face vanzatorii de cacat ?

Alex Nicolin spunea...

@Anonim

Pai asta era si ideea. Dea'asta vanzatorii de cacat nu prea rezista pe piata, ii scoate concurenta. Insa pentru a exista concurenta ai nevoie de o masa de consumatori cu simt critic - ceea ce in Romania nu prea a existat. Dar oamenii invata repede, perioada "de aur" a bancilor s-a terminat.

P.S. Buna remarca ta. Ma gandisem la creditele imobiliare dar si multe dintre propritatile tranzactionate se calificau fara probleme la categoria "turkish delight". Cel mai tare era blocul ala cu vedere la Protan :)

Deceneu spunea...

E adevarat ca romanii nu avem cultura investitionala si nu apreciem valoarea banilor. E adevarat ca nici statul (BNR) nu a adoptat masuri prudentiale, nici dupa ce bancile romanesti au fost falimentate prin credite clientelare.
E adevarat ca nici guverantii si nici cetatenii nu au invatat nimic din FNI si din jocurile piramidale.

Trebuie sa se apere si cetatenii, dar si statul trebuie sa le apere interesele, sa nu se ajunga la miscari sociale disperate. Analfabetismul este si din cauza lipsei de experienta dupa comunism, dar si pentru ca nu avem o mass-media care sa fie interesata de problemele sociale, sa le discute si din dezbateri cetateni sa invete.
Mass-media romaneasca apartine catorva moguli si este implicata exclusiv in lupta politica. Pentru mass-media cetateanul nu este decat "fraierul" care trebuie manipulat sa-si dea votul si sa inghita explicatile celor de la putere sau din opozitie.
Ar fi fost bine daca ar fi existat un "caine de paza" al cetatenilor, si al democratiei.
Adevarul este ca ne trebuie o mass-media libera, care sa transmita informatii calificate si sincere spre cetateni, o mass-media care sa nu fie finantata de marele capital, sa se autofinanteze prin calitatea si valoarea informatilor.

alex@formidabilii.org spunea...

Strict formal consumatorul trebuie sa se pazeasca/apere. Cunoasterea legii se presupune (e principiu de drept), deci semnatura pusa in mod liber pe un contract e angajanta.

Acuma totusi nu mai suntem pe vremea conquistadorilor care negociau zanganele colorate contra aur si argint. In orice societate exista o patura semnificativa de naivi care e gata sa vanda "aur" contra "zanganele" (totul la figurat), asa incat ei trebuie aparati. Ei devin responsabilitatea societatii care are doua variante de aparare:
a. direct prin institutiile statului (OPC, contracte standard aprobate de BNR samd)
b. institutii ale societatii civile (watch dog, societati non-profit care acorda consiliere financiara etc).

Protectia asta colectiva e insa greu de implementat la noi. Un mic exemplu:

"Moromete rupse o bucată de mămăligă, luă din tigaie fasole şi fără nici o grijă înghiţi dumicatul. în clipa următoare însă el se cam înţepeni pe locul unde se afla, se' făcu roşu la faţă şi îi ţâşniră lacrimile. Dar în loc să bea apă şi să-şi potolească arsura, el se stăpâni şi se întoarse către fete.
- Voi de ce ziceţi că n-aţi încălzit fasolea asta? întrebă el în treacăt, cu o înfăţişare de nepătruns şi nu prea tare[...] Paraschiv parcă era singur. Nu mai aşteptă să se aşeze toată lumea, rupse ca şi tatăl său din mămăligă şi râni cu nădejde din tigaie. în clipa aceea Moromete îşi pironi privirea asupra lui şi aşteptă. Paraschiv, hulpav şi absent, înghiţi dintr-o dată, dar apoi ochii i se beliră şi scoase un răcnet.
- Na Paraschive, bea apă, se precipită Moromete apucând bota în braţe şi întinzându-i-o grijuliu. Te-a ars rău? Eu credeam că e rece, mărturisi el naiv. "

O baba cinica spunea...

nemo ignorare legem censetur. Daca nu e valabil in lege, care e pt. toata lumea liberte egalite fraternite, toti egali in fata legii... de ce sa fie valabila necunoasterea in contractele acelor oameni?

Necunoasterea legii nu poate fi invocata in justitie (ca despre asta vorbim aici, nu? despre cine are DREPTATE, e un fel de divan), principiul de cautat pe wikipedia: "Ignorantia legis neminem excusat".

c-asa toata lumea vine si spune pai stai, ca nu stiam ce-nseamna partea aia cu "sunt de acord si inteleg", de la final, nu mi-am dat seama ca asta inseamna c-o sa platesc treij de ani, nu am educatie financiara ! aaa n-ai voie sa faci sex cu minore impotriva vointei lor? PE BUNE? sa mor daca stiam, ce faza....ok sorry data viitoare nu mai fac, n-am educatie juridica, ma scuzati.

Se deschide o cutie a Pandorei cu aceste bajbaieli... oamenii aia, daca nu ar fi acum criza, ar fi fericiti cu creditul facut, nu? Deci problema lor e ca nu stiau ca vine criza. Ghinion. Toti am avut ghinion in afaceri la un moment dat, invartitu banilor intra la afaceri, si increderea partilor din contract e spre zero, ca d-aia au contractele multe pagini in zilele noastre, ca sa suplineasca tocmai lipsa de incredere. Toate contractele.

Relatia dintre doua parti din contract se bazeaza pe increderea reprezentata de contractu ala, in afara contractului, nu are nici unu incredere in celalalt (dac-ar avea, nu ar semna contract, ar da mana la final ca sa incheie intelegerea). Contract in care ei se angajeaza prin semnatura.

Si daca inventam si falimentul personal, pfoaa cum or sa fie toti falimentari si liberi. Maine. Intai ma duc si iau un credit maricel, am salariu bun, imi permit, il fac asa de nevoi personale, mai fac vreo doua pana la limita de indatorare, ii cumpar lu mama doua case pe minim acu repede, si ma declar falita. Si plang. Stiu sa plang exceptional de frumos. Ca n-am educatie financiara, nu stiam ce semnez.

Cam pana unde se poate merge cu de-responsabilizarea si in ultima instanta, ce inseamna o semnatura pe un contract daca oricand se poate rectifica si amenda si pretinde ca una din parti nu a citit desi trebuia...


cat despre faptul ca NU POTI vinde rahat in rate: bitterul suedez si suplimentele nutritive se vand bine-mersi. C-asa-i in tenis, daca nu-i lasi sa faca profit si introduci reglementari moraliste, oamenii pleaca sa vanda undeva unde au voie: nici FDA nu interzice vandutu de rahat pe batz, doar le impune sa nu-l numeasca ciocolata.

http://en.wikipedia.org/wiki/Ignorantia_juris_non_excusat - o lectura interesanta.

Anonim spunea...

@O baba cinica spunea
Tu ca banca ai facut un contract din care nu ai cum sa iesi rau. dai o suta de mii la unu pentru o casa, recuperezi 40 de mii, vine criza, scoti casa la vanzare mai iei 40 de mii, si alergi pentru restul de 20 de mii cu esalonari si portarei conform contractului. fara sa mai adaug si dobanda. AFACERE pe bune nu ?