joi, 2 septembrie 2010

Trebuie taxate bancile suplimentar?

Criza deficitelor bugetare a dus la taxarea suplimentara a bancilor in multe tari europene. Scopul acestui articol este sa vedem daca exista argumente pro / contra taxarii suplimentare a bancilor romanesti. Argument contra: bancile romanesti nu au beneficiat de ajutoare publice si o mare parte din stabilitatea economica de moment li se datoreaza. Argumentul pro: solidaritate cu restul societatii. Sa analizam aceste argumente mai in detaliu.

Sa vedem intai cum arata profitabilitatea sistemului (profit / active), conform BNR: in luna iunie profitabilitatea sistemului bancar este pe minus.



Criza economica actuala isi are originea intr-o criza financiara - excesele sistemului financiar au contaminat restul economiilor reale. Bancile au fost ajutate sa supravietuiasca, deci taxarea suplimentara are o motivatie rezonabila.

Daca bancile din alte state europene au beneficiat de ajutoare din banii platitorilor de taxe, in Romania inca nu este cazul. Vestitele acorduri dintre banci, statul roman si FMI au avut un singur rol: "convingerea" bancilor mama ca subsidiarele romanesti sa fie sprijinite cu banii actionarilor, nu cu bani publici.

Solvabilitatea sistemului bancar se mentine inca la nivele confortabile. Daca in mod normal, bancile au un comportament ciclic (scade economia scade si activitatea bancara, mai ales creditarea), in Romania anilor 2009 - 2010 comportamentul bancilor fata de creditele neperformante a fost unul profund anticiclic: mai exact, executarile silite nu au constituit regula generala. Nu va speriati: nu este altruism ci un calcul pur de business. Consecintele pozitive au fost neintentionate, dar exista.

Argumente pro

Pe timp de criza, putini raman in picioare cand totul in jurul lor se prabuseste. Taxarea suplimentara ar putea avea ca motiv solidaritatea si o posibila situatie viitoare cand vor fi necesare si alte fonduri.

Comportamentul bancilor fata de clientii buni-platnici nu a fost intotdeauna cel corect. Inclusiv BNR recunoaste majorarea costurilor pentru clientii buni-platnici. Este un exemplu clasic de selectie adversa, cand iti alegi sa ramai cu clientii pe care nu-i vrei.

Concluzie

Am enumerat argumentele pro / contra taxarii suplimentare a bancilor. Argumentele contra sunt faptul ca bancile nu au beneficiat de ajutor de stat si si au avut un comportament anticiclic in ce priveste creditele neperformante. Argumentul pro este solidaritatea cu restul economiei.

O taxa suplimentara in acest moment ar fi greu de justificat. Ramane de vazut daca noile guverne vor avea aceeasi parere pe termen scurt cel putin.

19 comentarii:

cristian dogaru spunea...

Bancile romanesti nu au fost ajutate de stat? Ei, nu zau! Da eliberarea rezervelor in contrapondere cu intrarea la BNR a imprumutului de la FMI cum se cheama? A, da. Nu statul da banii inapoi la FMI, ci noi toti. Deci bancile romanesti n-au fost ajutate de autoritatile publice ci de-a dreptul de public. Asa ca o taxa de solidaritate cu publicul e absolut necesara. Imi pare rau daca iti stric socotelile cu prietenii tai de prin banci.

Mihai Marcu spunea...

nu e nicio socoteala, lumea nu e chiar atat de mica :).

eliberarea rezervelor este o masura administrativa si mai ales rezervele alea nu sunt banii bnr.

la fel, decizia bnr de a duce o politica de consiliu monetar e doar decizia BNR.

singurul motiv real pe care-l vad este intr-adevar solidaritatea

chiar, rezervele alea eliberate ti se par a fi comparabile cu neperformantele?

Ionut spunea...

Raspunsul corect cred ca este trebuiau taxate mai mult bancile ;) .

Alex Nicolin spunea...

"Solidaritatea" e un termen care a ajuns sa imi repugne, pentru ca a fost folosit atat de mult de catre politicieni incat a fost golit de inteles. Bancile oricum sunt solidare cu "restul economiei", de voie, de nevoie, pentru ca au dat credite si au atras depozite din celelalte sectoare si de la cetateni. Nu vad de ce bancile ar fi mai altfel decat oricare alta firma.

Afirmatia ca "bancile au pornit criza" este una falsa prin omisiune. Bancile nu puteau cauza de unele singure criza, ci doar profita de pe urma unor conditii create de catre guverne. In cazul Romaniei, "furtuna perfecta" a creditarii a fost pornita gratie felului in care BNR a decis sa faca "politica monetara", mai precis prin mentinerea relativ stabila a cursului de schimb. BNR, si prin extensie statul roman au preluat riscul valutar, permitand bancilor sa extinda creditarea in primul rand in moneda straina, lucru care a dus la "euroizarea" rapida a economiei. Dar vinovatia nu se opreste aici, pentru ca aceasta politica monetara a fost impusa practic de conditiile de aderare la eurozone. Vina noastra, a tuturor, e ca privim tot ce poarta eticheta "european" ca pe ceva divin, si tindem sa lasam la o parte orice atitudine critica. Politicienii, fiind alesi din randul nostru, au imbratisat aceleasi idei si au actionat in spiritul lor.

Practic, bancile nu au facut altceva decat sa profite de mediul favorabil creeat de decizii politice, care au beneficiat in primul rand de sprijin popular, precum si de inconstienta si naivitatea unor indivizi care si-au pus singur de gat jugul unui credit pe care nu si-l puteau permite. Dar profitand de aceste conditii, bancile au intrat ele insele in capcana, riscand prea mult si mizand pe faptul ca vor iesi din joc inainte sa "pice sandramaua". Majoritatea "s-au ars" si au ramas cu portofolii pline de credite neperformante. Capitalizarea "suficienta" este o iluzie in aceste conditii. Bancile nu sunt mai vinovate decat alte firme sau persoane care s-au lasat prinse in morisca. Tocmai de aceea nu cred ca ar trebui "pedepsite" suplimentar. Politicienii stiu foarte bine asta, dar incearca sa arunce partea lor de vina in spinarea altcuiva, pentru a aparea in fata electoratului mai curati, mai uscati - vorba reclamei.

Daca guvernantii vor sa faca niste bani in plus punand noi biruri, de ce nu au si ei putina imaginatie? Ar putea legaliza prostitutia si consumul de cannabis. Aceasta decizie ar "lua painea de la gura" retelelor de crima organizata si ar aduce destui bani la visterie. Nu trambitau ei acum cateva saptamani chiar despre aducerea la lumina a egonomiei gri si extinderea bazei de impozitare?

Mihai Marcu spunea...

In 2006-2008 era foarte simplu sa le taxezi mai mult. Acum, problema e mai mult de solvabilitate

alex.dumitrascu spunea...

Constatati si voi o chestie simpla. In Romania nu am avut nici un faliment bancar in timpul crizei.
O fi Romania o tara chiar atat de atipca?
Nu, dar banca centrala este.
Fiindca banca centrala s-a impotrivit finantarii deficitelor prin curs, chestie care a fost strict in folosul imprumutatilor in valuta, si accentuat in favoarea bancilor printre care enumar si fmi.
Costurile crizei au fost transferate catre contribuabili, salariati si tot ce misca in tara asta, prin intermediul imprunuturilor cu fmi si a conditiilor restrictive impuse de aceste imprumuturi.
Pe deasupra, mai trebuie sa fie si restituite, ceea ce inseamna prelungirea efectelor crizei in timp.
Un calcul simplut arata ca un curs de 5 lei/euro la sfarsitul lui 2009 ar fi putut sa finanteze deficitul bugetar, desigur cu acceptarea sacrificarii celor mai 'agresive" banci din perioada de boom imobiliar.
Se pare ca decizia a apartinut exclusiv bnr, guvernul fiind prea slab pentru a pricepe macar ce se intampla.
Impozitarea suplimentara a bancilor la ora actuala e un subiect a carui abordare e inutila.
Creditul si profitul bancilor pot foarte bine sa scada si faa masura asta prociclica.

Mihai Marcu spunea...

Nu prea vad legatura directa intre curs si deficit bugetar; intre curs si crestere economica da, intre curs si deficit de cont curent da.

Nu ai idee cat de mult ar scadea activele d romanesti daca acum s-ar executa garantiile neperformantelor

Alex Nicolin spunea...

@alex.dumitrascu

Ceea ce propui tu, adica finantarea deficitului bugetar prin emisiune monetara (inflatie) ar fi salvat doar temporar situatia, dar ar fi agravat-o pe termen lung.

In primul rand ar fi crescut rata de neachitare a imprumuturilor in euro, lucru care ar fi facut bancile sa intre in faliment. Dupa cum am explicat in comentariul anterior, extinderea acestor imprumuturi a fost sprijinita tot de BNR. Majoritatea bancilor din Romania sunt subsidiare ale unor banci straine (austriece, franceze, grecesti, turcesti), care inregistrau la randul lor pierderi "acasa". Ceea ce s-ar fi intamplat ar fi fost o copie fidela a situatiei din Argentina, din urma cu un deceniu - o panica bancara: oameni stand la coada in fata bancilor ca sa isi scoata economiile, in timp ce acestea sunt transferate, pe tacute, la banca-mama. In prima faza, decapitalizare s-a produs, dar a avut o amploare mult mai redusa decat in cazul unei explozii inflationiste.

In plus, finantarea deficitului prin inflatie, asa cum s-a practicat si in anii '90, ar fi permis guvernului sa isi acopere incompetenta taxand pe-ascuns economia. Astfel de masuri sunt daunatoare, pentru ca dispare si ultimul stimul de a reforma ceva - vezi perioada '90-96. In plus, mentalitatea indivizilor este modificata negativ datorita (hiper)inflatiei sustinute, pentru ca dispare preferinta catre economisire, care este baza acumularii de capital, si implicit a dezvoltarii economice. Mai mult, aceiasi indivizi vor cauta sa consume tot ce au, si chiar ce vor castiga in viitor, pentru a trai cat mai bine in prezent, datorita faptului ca apare o oarecare certitudine in privinta devalorizarii viitoare a banilor. Iata de ce si-au luat romanii credite "ca nebunii" atunci cand au putut, in loc sa "puna de-o parte".

Singurul efect pozitiv al devalorizarii ar fi fost echilibrarea (fortata) a deficitului comercial, prin scumpirea importurilor si ieftinirea exporturilor. Si aici beneficiul este in mare parte inselator, pentru ca ar fi fos afectati si exportatorii care foloseau materie prima de import.

Decuplarea intre RON si EUR se poate face usor numai in momentul in care quantumul creditelor contractate in moneda straina va scadea suficient, astfel incat perturbatiile economice - intrari in insolventa ale debitorilor - sa fie minime. Te-ai urcat in balon - trebuie sa astepti pana aterizeaza. Daca sari inainte, risti sa-ti rupi gatul.

Radu Ionescu spunea...

Desi ma abat de la subiect, nu stiu daca s-a facut vreo data o analiza clara in privinta asta, dar ma intreb cate din produsele esentiale sau cat de cat de baza din export au echivalent intern.

E destul de vehiculata recent teoria inflatieie avand ca scop sa incurajezi exporturile si sa descurajezi importurile, dar s-ar putea sa se ajunga in situatia in care unele produse sa fie prea scumpe pentru import dar sa nu poate fi usor inlocuite de productia interna care este slaba.

In rest, nu cred ca impozitul bancilor are atat de a face cu solidaritatea (oricum aleg diversi sa interpreteze cuvantul)cat cu imaginea politicienilor in fata celor care cred ca criza a fost complet provocata de banci, da bine sa penalizezi bancherii cei lacomi si rai care au saracit lumea prin actiunile lor.

Alex Nicolin spunea...

@Radu Ionescu

Incurajarea exportului prin inflatie este defapt un export ascuns de bogatie. Practic i se ia producatorului, si, prin extensie, muncitorului, un surplus de profit/salariu (in termeni de putere de cumparare). In lipsa acestui surplus nu se poate economisi, nu se poate acumula capital, si in consecinta, pe termen lung, nu poate creste nici productivitatea muncii. Inflatia incurajeaza in mod artificial productia de bunuri de slaba calitate, in cantitati mari, destinate in principal exportului. (suna cunoscut?)

Prin descurajarea acumularii de capital, nici piata interna nu poate creste. Produsele de import devin prea scumpe, iar localnicii ajung in situatia de a avea bani (putini, care se devalorizeaza rapid), fara posibilitatea de a cumpara produse de calitate superioara, din import. Practic singura posibilitate de a economisi devine achizitia de bunuri imobiliare sau/si imprumutarea banilor peste hotare - moneda straina se intoarce sub forma de imprumuturi ieftine in tara emitentului. Daca supapa externa se "infunda", imprumuturile vor "inunda" piata interna. Nu mai are rost sa explic ce distorsiuni produc banii "ieftini".

Ceea ce am descris aici e defapt mecanismul din partea cealalta a crizei economice. Noi am fost defapt la capatul celalalt al ramurii marelui "fluviu", unde "banii ieftini" au ajuns prin revarsare.

Aici am expus relele "politicii monetare" si imposibilitatea de a intreprinde o asemenea initiativa intr-un mod echilibrat. In consecinta, politica monetara dusa de bancile centrale nu numai ca nu poate duce la atenuarea distorsiunilor pietei, ci este chiar principala sursa a acestora. De aceste distorsiuni profita cei care sunt cel mai aproape de sursa lor - marile banci de pe Wall-Street si nu subsidiarele prapadite din tarile "emergente". Dar nici acelea nu ar trebui taxate, un asemenea gest e tardiv. Ceea ce trebuia facut e sa fi fost lasate sa cada in mod firesc, acum 2 ani. Insa ele s-au salvat tocmai datorita conexiunilor politice, pe seama contribuabilului - vezi dimensiunea si impactul spagilor in statele unde nivelul general al coruptiei este redus.

Radu Ionescu spunea...

@alex Stiu ca sunt mai multe dezavantaje a acestei sustinere prin inflatie , desi nu cred ca e usor sa ii convingi pe multi din sustinatori. Eram doar curios daca s-a deranjat cineva sa calculeze impactul scumpiri exagerate a importurilor (exemplu la indemana anumite medicamente de import si asa scumpe si imposibil de inlocuit de pe piata interna).

alex.dumitrascu spunea...

Si daca peste cateva luni se ajunge tot la finanatrea deficitului bugetar prin curs in conditiile actualei datorii externe?
I rest, ce sa va spun?
maruntisuri cum ar fi:
-inflatia stimuleaza consumul, angreneaza banii intr-o circulatie mai rapida decat "stabilitatea cursului"
-descurajarea importului pentru consum este o tendinta fundamental pozitiva pentru orice economir.
-medicamentele de import si tehnologia vitala pot fi subventionate asa cum face orice guvern normal la cap
- este mai moral sa dea faliment imprumutatii in euro si bancile imprudente decat sa le plateasca datoriile si pierderie intreaga populatie prin impozite excesive si reducerea exagerata a cheltuielilor publice.
- Nu mai permite imbecilitatea fiscala, nici terorismul fiscal la care asistam acum. Ieftenirea leului este cea mai naturala si ce mai corecta metoda de austeritate.
Guvernl se uita la chestia asta, devine insfarsit arbitru si spectator, nu mai "joaca" ca un imbecil ce este in economie.
- Alt "maruntis" ar fi acela ca nu era necesara 'emiterea de moneda" deliberata si artificiala, era suficient sa lasa bnr in pace piata valutara, si sa nu mai "sustina leul" ca nu i-a rugat nimeni.

Intr-un cuvant, vedem peste cateva luni ce surse de finantare vor mai exista in afara cursului valutar..
Se va renunta pana la urma la "stabilitatea cursului" de nevoie, nu de voie asa cum ar fi fost rational. Adica in conditii dure de indatorare, si la un deficit bugetar sensibil mai mare decat cel de la sfarsitul lui 2009.

Ar mai fi de spus multe, dar deocamdata orgoliul "leului tare" si anume interese ale fiecaruia in privinta platii facturilor in euro fac ideeea sa fie odioasa si sa provoace "revolta" chiar de la enuntarea ei pentru 'masele largi" de cetateni(domni si doamne).

Mihai Marcu spunea...

alex, stii ca intotdeauna pe acest am fost impotriva leului sustinut artificial si de folosirea cursului RON / EUR ca piatra de bolta a economiei.

Totusi, guvernul are nevoie de lei. Ce imprumuta acum de la banci sunt euro transformati in lei, dar fundamental guvernul are nevoie de lei.

geomarz spunea...

DA.
Bancile ar trebui desfiiintate, mai putin BN si vreo doua trei, bine alese.
Restul, desfiintate, iar bancherii SPINZURATI !!!!

alex.dumitrascu spunea...

Si nu-i mai simplu sa-i tipareasca decat sa se imprumute? (sau mai corect nu ar fi fost)
Cat o sa tina chestia asta?
Rezerva BNR este la a patra luna consecutiva de scadere.
Dreptul de a "bate moneda" este un drept suveran, pentru care s-au purtat razboaie si nu s-au purtat degeaba.
Daca renunti la dreptul asta , asa cum facem noi defapt incercand artificial sa "fixam" leul fata de euro,atunci renunti la capacitatea monedei nationale de a absorbi socurile economice prin propria variatie.
Pai vezi ca zona euro isi pune acum foarte serios problema unei fiscalitati unice, in scopul tocmai al evitarii acestor discordante intre economiile si fiscalitatile nationale si zona euro.
Daca Grecia nu ar fi fost in zona euro, si-ar fi rezolvat sigur problemele fara imprumuturi care risca sa o aduca in incapacitate de plata.
Si nici UK nu a vrut sa renunte la clasificarea de "paradis fiscal" de dragul monedei unice..
Pai daca vrei sa mentii leul constant fata de euro, ce-ti mai ramane ca manevra financiara decat imprumutul pentru consum fiscalitatea excesiva si austeritatea dusa la extrem, adica subtierea continua a consumului.
Pai astea duc la "mumificarea" economiei dupa cum vezi ca se si intampla.
Pai nu vrea nimeni "tiparnita" ca pe vremea lui Pazvante da' lasa piata sa faca cursul nu o mai "administra atat".
Sau fa consiliu monetar corect si tranparent.
Ca 'administrarea " asta nu e nici cal nici magar...e porc.
Aminteste-ti numai de 'interventia" bnr din ziua cand s-a luat in considerare cursul pentru accizele pe 2010.
Daca piata are din ce in ce mai putin de spus in formarea cursului(10 minute pe zi) atunci de unde rolul de regulator al cursului, si care mai e legatura intre fluxurile financiare si cele materiale din economie.
Sau poate mi se pare mie ca intr-o tara normala cand economia e in recesiune moneda trebuie sa urmeze trendul economic prin mecanismele pietei.
Nu mai continui, dar amintesc faptul ca preturile la imobiliare, si pe cale de consecinta creditele au fost in euro din momentul aderarii la ue de parca am fi aderat atunci la zona euro.
Si in definitiv ce rost are sa te comporti ca si cum ai fi in zona euro daca NU esti?
Are rost bancar si imobiliar probabil, dar socoteala a fst gresita. Daca datornicii in euro nu au fost omorati de curs, vor fi omorati totusi de "austeritate" adica de scaderile salariilor si de somaj.
Si asta DUPA indatorarea excesiva a statului, nu IN LOC DE.
Cum s-ar zice si xxxxxxx si cu banii luati.

Mihai Marcu spunea...

# alex dumitrascu

asta scriam pe 9 noiembrie 2009 - http://economiapentrutoti.blogspot.com/2009/11/consiliu-monetar-flexibil.html

iata ce explicatie vad

- guvernul a avut si are nevoie de o moneda slaba (nu dpdv FX) si de inflatie.

- banca centrala a fost de acord, dar a folosit cursul ca ancora antiinflationista - deci pseudo consiliu.

- agentii economici si populatia au ales moneda tare cu dobanzi mici. De aici s-a pornit pe drumul fara intoarcere.

Sunt prea multi datornici ca sa mai rupi pisica euro.

Alex Nicolin spunea...

Nu am sustinut nicaieri necesitatea politicii monetare, ba chiar i-am adus o critica comprehensiva, atat din punct de vedere al subevaluarii, cat si a supraevaluarii monedei locale in comparatie cu "moneda forte".

Insa am mai mentioat si faptul ca odata "euroizata" o economie, ea devine extrem de sensibila la orice fluctuatie. Poate comparatia cu balonul nu a fost cea mai buna, insa asta e realitatea - daca "sari" atata timp cat ai multe datorii in moneda straina, iti vei rupe picioarele - panica de care vorbeam. Daca ai facut o greseala, chiar una impusa - cum a facut BNR adoptand fixarea cursului (intr-un mode oarecum mai flexibil decat un consiliu monetar), trebuie sa persisti in ea pana cand datoriile vor fi platite/reevluate, iar nivelul absolut al acestora va ajunge la un nivel suficient de scazut incat niste defaulturi/alimente sa nu sperie asa rau bancile incat sa o ia la talasita cu economiile elor care nu au nicio treaba cu creditele respective. In prezent, datoria privata este platita destul de rapid, in ciuda masurilor fiscale tampite ale Guvernului. Problema e datoria publica, care doar creste.

Sincer sa fiu, nu cred ca ajustarea cursului ar fi foarte brutala nici daca BNR nu l-ar controla. Defapt, in prezent, intervine destul de rar, mai mult pentru netezirea fluctuatiilor. Cele mai mari distorsiuni au fost in perioada 2006-2008, cand cursul a fost subevluat artificial pentru a pastra ERM-ul si competitivitatea economiei (incurajarea investitiilor straine). Daca tii o marfa (activele romanesti) la un pret sub pretul pe care piata l-ar oferi in mod natural , mai devreme sau mai tarziu le vor cumpara unii care nu le merita - vezi valul de asa-zisi "investitori" si tepele lor. Daca tot ne vindem tara macar sa nu facem dumping :)

Si mai este inca ceva - agatandu-se de obligatiile ERM, BNR poate rezista presiunilor politice de a face inflatie ca in anii '90. Plata datoriei esterne (denominata in moneda straina) prin inflatie galopanta pe moneda nationala nu e altceva decat taxare ascunsa. Oare a dus-o bine Germania in perioada Weimar, cand a platit datoria de razboi? Ori ca se creste fiscalitatea, ori ca se accelereaza inflatia, efectul e acelasi - statul jefuieste sectorul privat. Avantajul (politic al) inflatiei este ca e mai putin vizibila ca mijloc de jaf, si starneste mai putine proteste din partea celor care o suporta. Dar dupa cum am spus, inflatia cronica tinde sa deformeze preferintele naturale de economisire ale indivizilor.

Pentru a-mi face clare pozitiile privind moneda pot spune ca sunt un adept al monedei-marfa, produsa e actori privati, pe o piata concurentiala, fara interventia statului. Asta inseamna ca din principiu sunt impotriva:
- banilor-decret;
- monopolului monetar al statelor pin intermediul bancilor centrale;
- oricarui fel de politica monetara;
Insa deocamdata traim intr-o lume marcata de cele 3 paradigme mentionate mai sus iar alegerea nu poate fi facuta intre rau si bine ci doar in favoarea raului celui mi mic, care este controlul strict al masei monetare.

alex.dumitrascu spunea...

N-am a zice decat ca BNR intervine in continuare, contrar superstitiilor unora si a declaratiilor semioficiale.
Daca nu ar interveni cursul ar creste in medie cu un ban pe zi.
Asta din piata nu din ziar.
Si pana la urma discutiile sunt de prisos. Indiferent de politicile monetare sau guvernamentale, criza isi va urma cursul ei ca orice boala. Vor fi si falimente bancare si faliment personale si saracire. Din pacate decalate fata de restul lumii si cu urmari mai grave.
Datorita solutiilor originale alese de BNR (ca guvernul inca nu pricepe ce se intampla)
Am reamintit doar niste lucruri formulate de-a lungul timpului.
Nu vreau sa am dreptate vreau insa putina ratiune si vremuri mai bune.

Alex Nicolin spunea...

@alex.dumitrascu

Probabil ai dreptate, dar in lipsa unei piete 100% libere nu ne putem da seama cat ar trebui sa fie cursul. Defapt, icercarea de a aprecia cursul relativ a doua monede-decret e o problema similara cu cea a limitelor care ne dadeau tuturor de furca in clasa a XI-a, desi e cam greu sa aplici regula lui L'Hôpital deciziilor BNR, BCE si FED :)