marți, 31 august 2010

Spre furtuna perfecta a deficitului bugetar

Deficitul bugetar este masura care face si desface acordul cu FMI; deficitul bugetar a retrogradat Romania la nivel "junk". In numele deficitului bugetar se reduc salarii si alte cheltuieli publice. Exista o bomba cu ceas care sta sa arunce in aer deficitul bugetar - dobanzile.


Via Mediafax, aflam ca:
" România ar putea fi nevoită să accepte plata unor dobânzi mai mari pentru a se finanţa, peste limita de 7% fixată de Ministerul de Finanţe, în condiţiile în care inflaţia creşte, iar investitorii vor randamente mai ridicate, potrivit unor analişti citaţi de Bloomberg."

In incercarea de a pastra aparentele statului social, Romania s-a imprumutat; pentru pensii, pentru salarii, pentru subventii, pentru bunastarea sectorului public.

Pe de alta parte, pentru a echilibra deficitul sectorului public, guvernul a crescut (prea tarziu) TVA. Cresterea TVA a dus la inflatie marita, si implicit la majorarea randamentelor cerute de investitori. Dar randamente mai mari inseamna dobanzi mari si implicit cresterea deficitului bugetar, deoarece se va plati mai mult pe dobanzi. Ne-am intors de unde am plecat, mai exact am intrat intr-un cerc vicios.

Cand inflatia este de 7.8%, iar dobanda la credite este de 7%, atunci sistemul bancar se decapitalizeaza. Fie actionarii vin cu bani de acasa, fie creste presiunea pe restul economiei. Pe termen scurt, randamente de 7% sunt rezonabile. Pe termen lung, deja randamentul devine o discutie filosofica: un pesimist cere 10% in timp ce un optimist cu prognozele oficiale in mana ar avea tot dreptul sa ceara 4% dobanda la lei.

Guvernul se afla intr-o pozitie grea: nu se poate imprumuta pe termen lung in lei din cauza randamentelor mici, la fel nici nu poate impune bancilor (care nu mai sunt de stat) sa finanteze. Calea usoara dar care nu rezolva nimic - sa ne imprumutam in euro de pe pietele externe.

Va fi mult mai greu sa ne imprumutam acum la costuri mici in special din cauza preconizatei instabilitati politice. In aceste conditii, ipoteza lui Rogoff cum ca Romania va esua in consolidarea bugetara pare destul de probabila.

Solutia este simplu de enuntat, dar greu de digerat - taierea suplimentara a cheltuielilor publice si continuarea finantarii pe termen scurt. Guvernul roman nu ar trebui sa schimbe acum structura de finantare a deficitului prin imprumuturi pe termen lung, este intr-o pozitie mult prea slaba pentru deciziile de forta cu care era obisnuit.

18 comentarii:

bogdan spunea...

Nu e nitel exagerat? Da Romania faliment daca se imprumuta in lei la 7.5-8% in loc de 7%?
Romania a avut un buffer (nustiu cit mai are din el) de 1 mld eur si a luat bani de pe piata doar cind i-a convenit dobanda. Dar daca nu va mai avea bani va lua si cu 8% si nu va intra nimeni in faliment.
Sau nu observ eu ceva?

Alex Nicolin spunea...

Nimeni nu accepta de buna voie sa (re)finanteze un datornic la odobanda negativa, mai ales cand acesta este deja indatorat pana in gat, asa cum este statul roman.

Singurul mod in care se poate face o astfel de "finantare contra naturii" este defapt o inflatie mascata prin urmatorul procedeu: BNR imprumuta bancile la o dobanda real-negativa (6,50%), iar acestea imprumuta statul la o dobanda ceva mai mare (7.25%), dar inferioara ratei inflatiei (7.50%). Practic, BNR capitalizeaza bancile comerciale cu lei, cu conditia ca acestea sa finanteze statul si in acelasi timp ascunde pentru publicul nestiutor sursa inflatiei - asta ar fi o manevra clasica.

Imprumutul in euro, chiar daca aparent se face la dobanzi mai mici, este pe termen lung mult mai impovarator si mai riscant pentru un datornic care nu are niciun control asupra monedei respective, asa cum este statul roman. Imprumuturi precum cel de la FMI sunt otravuri cu actiune lenta (nu atat economic, cat politic), in timp ce acelea date de bancile comerciale ucid mai repede.

Nu trebuie neglijate nici efectul imediat al contractarii de noi imprumuturi de catre stat - crowding out-ul creditului, care va afecta si mai tare firmele private, care si asa gasesc greu finantare pentru investitii. Deasemenea, cresterea datoriei publice este o bomba cu ceas care nu poate fi ignorata de sectorul privat. Rambursarea imprumuturilor inseamna inasprirea obligatorie a exercitiului fiscal, care este deja dincolo de limita suportabilului, sau/si cresterea inflatiei. Ambele fenomene au efecte devastatoare asupra economiei.

Dupa cum spun de ceva vreme, falimentul statului roman este deja o certitudine. Singurele variabile sunt "cand", "cat" si mai ales "cum". Daca ar fi sa aleg cele mai favorabile valori, acestea ar fi: "cat mai curand" (6-12 luni), "cat mai putin" (<40% PIB), si "prin privatizarea activelor detinute".

bogdan spunea...

Pai ... nu prea ai inteles ce am zis...
1 Dupa parerea mea statul si bancile joaca leapsa acum. Bancile au o gramada de lichiditati. La firme si populatie nu prea vor sa dea ca e riscant. La stat e mult mai bine. Statul are nevoie de bani, dar are si ceva rezerva. Si stie ca bancile tot lui (statului) ii vor da banii. Si e un joc al nervolor
2. daca situatia se schimba, statul poate imprumuta cu 8-8.5% si s-a rezolvat problema. Toata problema aici e cuantumul dobanzii, nicidecum lipsa de bani a bancilor.
3. In cazul in care statul ramine fara bani, fie va gasi ceva convenabil in euro, fie renunta la pretentiile exagerate de acum si se imprumuta in lei la 8, hai sa zicem chiar 9%.
Asha ca nuvad unde e pericolul falimentului.

In concluzie, in argumentatia despre faliment, uiti sa iei in calcul si ipoteza foarte probabila ca statul isi va baga mintile-n cap (de nevoie) si va lua imprumuturi de pe piata locala la 8-9% dobanda, varianta muuuult mai buna decit riscul falimentului. Gresesc undeva?

Si mai sunt citeva clisee in comentariu:
a. "statul e indatorat pina-n git" Statul e indatorat pina-n 33%PIB, cel mai mic nivel dintre toate tarile UE, daca nu ma insel. Corect?
b. "crowding out-ul creditului" ma rog, termenul nu-l stapinesc, dar fenomenul presupune ca statul ia toti banii de la banci si nu mai ramine nimic pentru piata. Aici iar nu vad pericol in conditiile in care imprumutul de l;a FMI e directionat in mare parte spre finantarea bancilor. Ceea ce vad eu acum e disperarea bancilor de a da credite. Si asta doar daca ma uit la TV si vad cite reclame cu credite sunt intr-un calup de publicitate.

Mihai Marcu spunea...

Bogdan,

partial ai dreptate, partial nu

-probabil statul se va imprumuta mai scump, dar acum nu vrea - statul totusi nu poate impune conditii acum, iar pe pietele externe nici atat.

- rata de indatorare e mica, dar in conditii de deficit bugetar orice procent de dobanda in plus se simte;

- crowding out se produce deja

bogdan spunea...

@Mihai Marcu
1. Statul poate impune ce conditii vrea la fel ca si bancile. E ca la piata. Fiecare are nevoie de celalalt si stie asta.
2. E clar ca orice procent de dobanda se simte, dar un imprumut facut cu 8% fata de unul cu 7% nu duce o tara la faliment.
3. Cum se produce crowding-out ul? Ca Statul nu ia bani de la banci, firmele nici atit, populatia e vai de steaua ei... Nu prea pricep. Explica-mi te rog cum se produce acest crowding out.

Alex Nicolin spunea...

@Bogdan

Nu valoarea datoriei, relativa la PIB este problema, ci structura acesteia. Mare parte din imprumuturi sunt scadente relativ repede, iar refinantarea la dobanzi avantajoase este foarte dificila in conditiile actuale. In plus cheltuielile statuluim au crescut, in ciuda taierilor de salarii si reducerilor de personal. Neavand acces la un document care sa listeze exact structura acestor cheltuieli - asa ceva nu exista in Romania - nu pot decat sa speculez ca cresterea cheltuielilor e legata in principal de plata creditelor bancare pe termen scurt contractate in ultimele 18 luni pentru acoperirea cheltuielilor curente. In curand va incepe si plata datoriei la FMI, in conditiile in care deficitul creste deja, chiar si in conditiile in care fiscalitatea a crescut.

Bancile comerciale din Romania au un nivel mediu de capitalizare in jur de 14-15%, deci banii nu lipsesc. In schimb exista o alta problema, pierderile din anii trecuti au fost cosmetizate prin plimbarea intre banca si diferite companii fictive, infiintate tot de ea. In realitate, bancile romanesti au deja 25% credite neperformante.

Credinta oarba in stat exista doar la nivel de individ, in cazul unei indoctrinari excesive in acest sens. Bancherii sunt mult prea vicelni ca sa se imbete cu apa rece. Practic statul garanteaza un imprumut cu taxele pe care le poate colecta in viitor de la contribuabili. Dupa cum am explicat, fiscalitatea este deja la maxim, iar economia nu da semne de revenire. Cu alte cuvinte, statul nu are cum sa-si majoreze veniturile sau/si sa-si scada cheltuielile (incapacitate administrativa si obligatii politice) suficient de mult incat sa mai poata suporta rambursarea sau macar achitarea dobanzii pentru noi imprumuturi.

Crowding out inseamna practic alungarea in mod artificial a unei categorii de clienti de catre alta. In acest caz bancile prefera sa dea credite statului, care are privilegiul arbitrar de a "jupui" contribuabilul, spre deosebire de un actor privat, care trebuie sa obtina venituri actionand pe piata, mecanism unde toate transferurile sunt voluntare. Bancile vor actiona astfel doar atatat timp cat statul are capacitatea de a strange suficienti bani din taxe pentru a plati imprumutul. Dupa cum am spus, statul roaman a ajuns la fundul sacului - nu mai poate strange bani din taxe, iar rezervele sunt sublime si lipsesc cu desavarsire - vezi numeroasele intarzieri de plati pe care le suporta cei care au contracte cu statul.

In conentariul anterior, am aratat cum statul poate reporni "morisca" doar pentru credite in lei, in folos propriu, facand inflatie mascata. In acest caz, bancile vor fi principalii beneficiari pentru ca vor avea ocazia sa foloseasca primele banii nou emisi. Acestia nu vor ajunge la populatie decat tarziu, dupa ce s-au devalorizat. Iata cum bancile se pot imbogati de pe urma inflatiei!

Bancile nu sunt asa de disperate sa dea credite, ci se supun mai degraba sintagmei - "afara e vopsit gardul, si inauntru leopardul". Publicitatea respectiva nu imbie la contractarea de noi credite, ci este mai degraba un mod al bancilor de a-si afirma soliditatea: "uite, am bani sa dau credite". Pentru doritori insa, realitatea e complet diferita. Creditele se dau foarte greu, si in conditii deloc avantajoase. Cauzele le-am explicat mai sus.

bogdan spunea...

@Alex Nicolin
Deja nu mai imi pace.....

1. pai daca nu stii care-i structura acestor cheltuieli (cu dobanda la credite), de unde stii ca majoritatea sunt pe termen scurt?
2. "In plus cheltuielile statului au crescut, in ciuda taierilor de salarii si reducerilor de personal" Asta ce mai e? Adica vrei sa-mi spui ca nu stii ca salariile s-au taiat incepund cu 1 iulie si ca efectele se vor vedea undeva in august? Sau te referi la cei 5000 de bugetari dati afara in 2009-2010? Ca nu pricep....
3. De unde ai ajuns la concluzia ca deficitul creste deja? Daca ma uit aici:
http://standard.money.ro/macro/o-ce-veste-minunata-deficitu-a-nceput-sa-scada-9965.html deficitul scade in ultimele citeva luni.
4. Fiscalitatea este la maxim? Cum ai calculat maximul asta? Si atunci in 2004 cum era? Sau in 2000? Asta cam suna a cliseu....
5. Intii spui ca bancile nu vor mai imprumuta statul pentru ca nu mai are de unde stringe taxe si la "Crowding out" imi explici ca actorii privati de pe piata nu vor mai avea de unde lua bani pentru ca bancile prefera sa imprumute statul.
Prietene, explici frumos, da' hotaraste-te: ori statul ia toti banii de la banci si atunci ai crowding out (cum a fost in 2009), ori statul nu ia bani de la banci, si bancile au bani de dat la restu. E cam greuu sa ma convingi ca ambele se pot intimpla simultan... Deja suna a Realitatea TV asta....

Ionut spunea...

Neavand acces la un document care sa listeze exact structura acestor cheltuieli - asa ceva nu exista in Romania - nu pot decat sa speculez ca cresterea cheltuielilor e legata in principal de plata creditelor bancare pe termen scurt ...
Dar executia bugetara ce e?
Rambursarile de credite au insemnat 1,974.7 mil. lei in primele 7 luni din 2010 (2.059,7 mil. lei in primele 7 luni 2009).
Cresterea cheltuielilor e legata in special de cresterea cheltuielilor sociale (~4 mld lei mai mult 7 luni 2010 fata de 7 luni 2009).
In curand va incepe si plata datoriei la FMI ...
Plata datoriei la FMI incepe in 2012, 129,86 mil. Euro (e vorba de banii care au mers la MF). In 2013 si 2014 se vor returna ~1 mld. Euro anual.

Alex Nicolin spunea...

@Ionut

Recunosc ca m-am hazardat in concluzii. O sa mai analizez...

Alex Nicolin spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Alex Nicolin spunea...

@Bogdan

1. Ionut are dreptate la acest capitol. Totusi nu imi pot explica cum au putut creste cheltuielile sociale in conditiile iesirii din perioada de acordare a ajutorului de somaj pentru un numar relativ mare de fosti angajati si a aparitiei obismuitelor slujbe sezoniere din perioada de vara.
2. Intr-adevar, efectele nu se vad imediat. E nevoie de cateva luni. In plus, la disponibilizare se platesc si cateva salarii compensatorii.
3. Deficitul creste in continuare, ce-i drept intr-un ritm ceva mai lent. La jumatatea anului e deja 20B RON, adica ~3% din PIB. In al doilea semestru, este de asteptat ca deficitul sa sufere presiuni pozitive (2) si negative, cum ar fi cresterea somajului datorita disparitiei posturilor sezoniere - cresterea cheltuielilor sociale (1). In plus mai intervine si ajustarea fiscala de la sfarsitul anului, care va fi mult mai slaba decat in anii anteriori - e de asteptat o crestere mai redusa a consumului in perioada Sarbatorilor, din cauza primelor mai mici si a taxarii suplimentare a consumui (cresterea TVA). In aceste conditii, preconizez un deficit final in jur de 45-50B RON, adica 6.6-7.3% din PIB.
4. In domeniul finantelor publice, exista conceptul de optim fiscal. In momentul in care acest nivel este depasit, incasarile la buget se plafoneaza si incep apoi sa scada. In Romania, aceasta scadere apare in special pe fondul evaziunii fiscale, dar si a intreruperii activitatii unor firme. Revenirea la un nivel de fiscalitate asemanator celui din perioada 2000-04 ar fi greu de realizat. Economia romaneasca ar deveni si mai putin competitiva, in conditiile in care munca este deja taxata cu ~45%.
5. Cred ca am explicat destul de bine - in momentul de fata s-a ajuns la un "echilibru negativ", pentru ca bancile nu mai au incredere nici in stat, nici in actorii privati pentru acordarea de credite. In schimb, statul, prin intermediul BNR, poate demara o noua faza de aparent crowding out, doar pentru lei - exact inflatia de care vorbeam . Aici insa apare o noua problema. Inflatia nu poate fi oricat de mare, pentru ca bancile au imprumutat atat statul, cat si sectorul privat in euro. O ajustare violenta a cursului de schimb ar creste procentul de credite neperformante. Cred ca situatia Stat/Privat(contribuabil)/banci poate fi cel mai bine descrisa prin conceptul de mexican standoff, in care fiecare il urmareste/ameninta pe ceilalti, dar nu se poate misca prea mult.

bogdan spunea...

@ Alex Nicolin
3. deficitul convenit cu FMI e de 6.8%. Va fi 6.8-7% in finctie si de evolutia PIB. Unii estimeaza -2% , unii -1%. Dar analiza e corect, pe acolo pe undeva va fi defictul.
4. Era vorba doar de expresia "fiscalitatea la maxim". E clar ca daca marim acum taxarea fortei de munca fug toti investitorii.
5. Aici presiunea mi se pare artificiala. Pin la urma cineva va ceda. Ori statul, care a anuntat de curind ca iese pe piata internationala se va intoarce cu bani si va obliga bancile sa scada la maxim dobanda, ori se va intoarce cu coada intre picioare si va lua de la banci cu 7.5-8%. Dar asta nu mi se pare ceva care sa influenteze major evolutia finaintelor publice. au mare nevoie unii de altii, asha ca se vor intelege ei pin la urma...

Alex Nicolin spunea...

@Bogdan

Ma bucur ca am reusit sa lamurim niste lucruri, am bunul obicei sa recunosc atunci cand fac greseli si nu pot decat ma bucur atunci cand am parte de critica justificata. In acest caz am avut cateva erori de exprimare (3),(5) si alte cateva afirmatii nefundamentate suficient (1),(2).

5. Se pare ca statul roman s-a intors cu coada intre picioare de pe pietele internationale, ba mai mult cu o cutie atarnata de ea - vezi urmatorul articol de pe blog.

Ionut spunea...

Alex Nicolin
Totusi nu imi pot explica cum au putut creste cheltuielile sociale in conditiile iesirii din perioada de acordare a ajutorului de somaj pentru un numar relativ mare de fosti angajati si a aparitiei obismuitelor slujbe sezoniere din perioada de vara.
Pai nu iti poti explica pentru ca nu e asa cum crezi. Spre exemplu, la sfirsitul lunii iulie situatia statea asa:
- 2009: 308.285 someri indemnizati, pe trend crescator de la inceputul anului
- 2010: 353.069 someri indemnizati pe trend ~stabil de la inceputul anului.
Cealalta parte, cea mai importanta, a cresterii cheltuielilor sociale vine de la BASS. Si aici numarul beneficiarilor de pensii a crescut cu ~40k iar pensia medie a crescut de la 714 la 740 iulie 2009 vs iulie 2010.

Alex Nicolin spunea...

@Ionut

Multumesc pentru date. Poti sa imi spui si sursa acestor statistici? As vrea sa le accesez si eu periodic, ca sa ma tin la curent. Multumesc anticipat.

P.S. Daca si im perioada de vara avem somaj (remunerat) in crestere, inseamna ca situatia e mai proasta decat credeam.

Ionut spunea...

Alex Nicolin,
Datele sint datele publicate de INSSE, Ministerul Finantelor, ANOFM si CNPAS.

De la inceputul anului somajul remunerat este in scadere. Cind compari insa cheltuielile 2009 cu 2010, pentru 2010 pleci de la 459k si ajungi la 353k, pentru 2009 pleci de la 175k si ajungi la 308k.

Alex Nicolin spunea...

OK, am inteles. E vorba de insumarea platilor pe perioada unui an.

Ionut spunea...

A, nu e un an, e vorba de primele 7 luni, ca la asta se face raportarea acum. Probabil la sfirsitul anului, cel putin pe bugetul de somaj, lucrurile vor sta "un pic" mai bine.