miercuri, 18 august 2010

Despre subventii si alte gratuitati - Reactii

Alex Nicolin a publicat la articolul de ieri un comentariu interesant, pe care-l reproduc mai jos.

Problema izolatiei termice si cea a subventiei pentru incalziere sunt legate. De aceea nu cred ca pot fi analizate separat.Daca se mentine subventia pentru incalzire, izolarea termica a cladirilor rezidentiale devine mai putin dezirabila, deoarece pierderile de energie sunt acoperite exact de aceasta subventie.

Daca se elimina subventia pentru incalzire, pretul acesteia va creste, reflectand realitatile pietei. Proprietarii vor putea efectua un calcul nedistorsionat asupra eficientei diferitelor solutii de incalzire - termoficare vs. centrala termica de bloc/scara vs. centrala individuala. Deasemenea, ei vor putea evalua corect si oportunitatea izolarii termice a imobilului. Cheltuielile statului vor scadea in mod clar prin eliminarea subventiei pentru incalzire.

Oferirea de garantii de stat pentru imprumuturile destinate realizarii izolarii termice a imobilelor este deasemenea inoportuna, pentru ca nu face altceva decat sa favorizeze realizarea lucrarilor de acest tip in defavoarea altor activitati economice. In conditiile in care cei 10% vor proveni de la primarii, exista si pericolul alegerii unor firme "de casa". Bineinteles, pentru oferte cu preturi umflate, banca poate refuza acordarea imprumutului. Dar ce se intampla daca pretul este scazut dar se face rabat la calitate? Ce mai poate face banca in conditiile in care lucrarea este slab executata iar asociatia inceteaza platile pentru credit si actioneaza in justitie firma executanta pentru recuperarea prejudiciului? Daca incearca sa execute statul pentru a recupera restul sumei imprumutate se va lovi de numeroase bariere practice (statul e falit) si bircoratice. Daca, dimpotriva, va incerca sa execute firma care a realizat lucrarea, impreuna cu proprietarii, se va lovi de "operativitatea" justitiei din Romania. Se observa ca in orice caz, afacerea este una extrem de riscanta pentru banca. Esecul programului "Prima Casa" este datorat unor riscuri de aceeasi natura - riscul crescut de faliment atat al debitorului (insecuritatea veniturilor), cat si al statului ca si garant.

Dupa parerea mea orice subventii, ajutoare sau garantii oferite de stat au o influenta negativa asupra economiei, prin distorsionarea preturilor de piata si implicit a calcului economic. Pana la urma statul va fi nevoit sa elimine aceste masuri din lipsa de fonduri (taxe imposibil de colectat) si mai ales de credibilitate (garantii care nu valoreaza nimic). In Romania falimentul statului este aproape inevitabil in urmatorii 5 ani, iar cand se va petrece, va fi complet si devastator.

Eliminarea subventiilor si garantiilor va avea un alt efect indirect, anume relansarea pietei imobiliare pe fundamente reale, prin constientizarea costurilor reale de intretinere ale unui imobil si suportarea integrala si directa a acestora de catre proprietari. Cei care nu si le permit vor fi inevitabil fortati sa vanda si sa se mute in imobile unde costurile sunt mai mici (ex. pensionari care locuiesc singuri in apartamente de 3-4 camere vor vinde unor salariati care isi permit si vor opta pentru o garsoniera). In mod clar aceasta mobilizare va duce la o prabusire abrupta a preturilor ,prin cresterea ofertei, dar va avea ca rezultat final o alocare eficienta a fondului locativ.

Am subliniat cuvantul eficient, pentru ca eficienta este un atribut exclusiv al pietei. Institutiile statului, prin interventie in urma planificarii de tip birocratic, nu pot emite pretentii de eficienta. In plus masurile arbitrare ale statului, prin distorsionarea calulului economic, nu fac decat sa scada eficienta pietei. Statul nu poate decide daca e mai eficienta anveloparea termica, subventionarea incalzirii sau trecerea pe centrale de apartament, pentru ca pentru realizarea acestor actiuni foloseste bani confiscati de la cetateni prin impozitare. Deasemenea, mai intervin si favoritismele politice si virocratice (ex. atragerea votului anumitor categorii sau sporirea profiturilor firmelor aflate in cardasie cu birocratii locali).

In consecinta, niciuna dintre actiunile posibile din partea statului nu este justificabila din punctul de vedere al eficientei. Singura actiune pozitiva din partea statului este diminuarea la minim a interventiei (subventionare, garantare) si implicit a exercitiului fiscal necesar pentru deturnarea resurselor necesare.

10 comentarii:

Mihai Marcu spunea...

Alex

- cateva observatii punctuale

1 - executarea silita a garantiilor de stat este mult mai simpla decat crezi si se face curent. Putem spune ca "Prima Casa" este un esec al pietei libere, dar fata de ce si-a propus programul nu este un esec.

2 - pana la falimentul statului mai e ceva, e neindicat sa dai astfel de prognosticuri.

Restul e o opinie corecta, care merita front page. Daca nu ti se pare ok, please let me know.

razvan spunea...

Subscriu ultimului paragraf, cu o completare. E adevarat ca statul nu poate fi eficient. Din pacate as zice.

Dar nu poti pretinde plati complete, adica eliminarea subventiilor garantiilor samd, fara a asigura un sistem de termoficare normal.

Cand pierderile sunt atat de mari, de ce as fi eu proprietar obligat sa le suport? Cei care administreaza sistemul sa faca investitiile de rigoare, care sa mi dea (mai mult sau mai putin) certitudinea ca platesc ce consum si nu ce pierd ei.

Pana atunci subventiile trebuie mentinute, macar in parte. Gandirea rece propusa de Alex, nu e aplicabila decat intr un mediu ideal si nu intr-unul precum al nostru.

Anonim spunea...

1. Cate astfel de executari s-au facut pana acuma? (ale garantiilor de stat).

2. Unde a gresit piata libera in programul primei case? Ca 60k nu a devenit noul zero cum se spunea pe aici?

3. De ce nu e statul falimentar? Sunt mai multi oameni care pleaca din Romania ca in anii '90, si nu ma refer la doctori, foarte de parte de o categorie sociala dupa care merita sa plangem. De unde vor veni taxele sa se plateasca pensiile si aparatul bugetar si datoriile? Acuma piedicile in calea un economii fiabile, prin masurile lui Tariceanu, sunt aproape la fel de mari ca pe vremea lui nea Ceasca. Estimarea de 5 ani cred ca e optimista.

dragon spunea...

@Mihai Marcu: Nu exista esec al pietei libere. Exista doar esecurile interventionismului statului. Prima Casa n-ar fi trebuit sa existe in primul rand. Mi se pare o aberatie sa dai 60000 de eur credit la cineva care n-a fost in stare sa stranga 15000 (adica macar 25%). Suma de 60000 a fost si ea arbitrar aleasa si vedem ce s-a intamplat, toti au inceput sa ceara 60000 .. pentru ca "plateste statul".

Alex Nicolin spunea...

In primul rand, multumesc pentru aprecieri. Recitindu-mi comentariul raman la parerile initiale si iata de ce:

1.1. Executarea garantiilor de stat poate este simpla, dar este si dezirabila? In momentul in care statul este "executat", la randul sau "jumuleste gasca" pentru a plati (vezi deciziile de la CEDO). Eu personal nu sunt de acord sa platesc pentru greselile sau hotia altora asa ca executarea nu este deloc "simpla" din punctul meu de vedere. Asa gandesc, pe buna dreptate, majoritatea indivizilor (despre evaziune fiscala a vorbit pe larg in continuare).

1.2. "Prima casa" nu este un esec al pietei, ci un esec al interventiei statului asupra pietei. Din fericire, efectul acestui program este unul aproape nul pentru piata imobiliara - expunerea garantiilor statului este minima. Cu sau fara acest proiect, preturile sunt in cadere libera, iar tranzactiile - aproape inexistente, tocmai pentru ca piata este inca departe de fundamente. Masura a fost gandita de la inceput nu ca sprijin pentru tineri, ci ca un colac de salvare aruncat de catre guvernanti prietenilor expusi masiv pe imobiliare, carora le cam fuge acum presul de sub picioare dupa anii de "boom". Colacul a plescait putin pe apa, dupa care s-a dus la fund. Unii spun ca l-a tras mana invizibila :) "Prima Casa" nu este un esec al pietei libere, ci un succes al acesteia, tocmai prin prisma ignorarii aproape totale de catre jucatori a semnalelor venite de la "centru". Defapt care este definitia esecului pietei libere?

Alex Nicolin spunea...

2. Chiar daca probabilitatea ca statul sa dea faliment de jure, adica sa intre voluntar in incapacitate de plati, este destul de indepartata, poate aparea o situatie similara, cu efecte la fel de grave pentru creditori - restituirea garantiilor la sfantu' asteapta. Este exact ce se intampla cu returnarea TVA - multe firme au in prezent probleme grave de cash flow din cauza asta. Dupa parerea mea, falimentul de facto al statului este un eveniment aproape sigur, si nu foarte indepartat. Iata si motivele:

A) Politica fiscala care reflecta nu competenta si rationalitate, ci prostie si disperare. Guvernul instituie noi taxe pe care nu le poate colecta decat sporadic, de multe ori cheltuind sume mai mari decat cele incasate (depasire a optimului fiscal). Cresterile de taxe imping firmele in faliment, catre alte tari cu fiscalitate mai redusa, sau, cel mai frecvent, in "zona gri" a economiei. Ultima varianta este o cale batuta, tocmai datorita coruptiei endemice din administratia fiscala. Nici motivatia de a plati taxele nu e prea grozava - se iau niste bani in schimbul carora nu se primeste aproape nimic. Daca argumentele unui antreprenor in favoarea evaziunii sunt atat de solide, pana la fapte mai e doar un pas.

B) Datoria publica externa a crescut fara niciun efect vizibil. Aceasta a crescut in cativa ani ca Fat-Frumos, dar banii cheltuiti nu se reflecta in realizari concrete. Adevarul este ca respectivii bani s-au dus nu in investitii - oricum statul nu e in stare de asa ceva, ci direct sau indirect, in consum. De cativa ani, statul plateste salarii si pensii (in lei, dar emisiunea monetara e bazata pe rezerva de euro a BNR) pe care nu si le mai poate permite, ba le mai si indexeaza pe deasupra - consum direct. Indirect, consumul a fost finantat prin sustinerea cursului de schimb, politica monetara care a socializat riscul valutar si a permis expansiunea creditului in moneda straina (euro-izarea economiei) si cresterea consumului pe datorie. Pe langa aceste "realizari marete" s-au mai cheltuit bani si pe diverse "investitii" cum ar fi cei cateva zeci de km de autoastrada realizati in ultimii ani sau alte lucrari de infrastructura, realizate la preturi umflate - bani furati. In prezent, statul a ajuns sa se imprumute si pentru cheltuielile curente. Cum e un om care cumpara paine pe datorie, daca nu falit?

C) Pe termen mediu si lung proportia populatiei active din total scade, atat din cauze biologice, cat mai ales datorita emigratiei. Cu alte cuvinte, in viitor vor fi din ce in ce mai putini indivizi productivi, taxabili pentru plata datoriei. In prezent, Romania are o rata oficiala de ocupare a fortei de munca extrem de scazuta. Cea neoficiala - lucratori "la negru" si agricultori de subzistenta - este irelevanta, pentru ca ei nu platesc impozit pe venit.

Primele doua motive sunt suficiente pentru a arunca statul in faliment pe termen scurt (max. 5 ani), in timp ce al treilea transforma in certitudine repetarea din ce in ce mai frecventa a evenimentului pe termen lung.

DanBruma spunea...

Daca ai reusit sa scrii un articol atat de vast pentru o problema atat de simpla inseamna ca in RO lucrurile sint cu adevarat complicate :)

here and there spunea...

Alex Nicolin: "Daca se mentine subventia pentru incalzire, izolarea termica a cladirilor rezidentiale devine mai putin dezirabila"
Afirmi ca e mai putin dezirabil sa nu se consume energie aiurea?! La "carbon foorprint" nu te gandesti?!

Alex Nicolin spunea...

@here and there

Exact asta spuneam. Subventiile produc intotdeauna risipa. Pe caz general, explicatia este ca se viciaza calculul economic prin modificarea artificiala a unor preturi, care astfel ajung sa nu mai reflecte realitatea. In cazul particular al subventiei pentru incalzire este vorba de pretul energiei. Daca acesta va fi tinut in mod artificial la o valoare scazuta, nu va exista nici un stimulul suficient de puternic pentru a reduce consumul. In cazul de fata reducerea consumului se face prin cresterea eficientei energetice a cladirii (minimizarea pierderilor de caldura) ca urmare a aplicarii unui strat de polistiren la exterior.

Producerea, transportul, instalarea si inlocuirea placilor de polistiren care se utilizeaza la izolare presupune consum de materii prime (care in acest caz sunt combustibili fosili - la randul lor sursa de energie), de energie si de ore de munca. Izolarea cladirii devine rentabila in cazul in care costul energiei economisite intr-o perioada oarecare (cativa ani) este mai mare sau egal decat cel al realizarii izolarii.

Daca se subventioneaza doar pretul energiei termice, costul energiei economisite va scadea si el, fara ca sa scada si costurile asociate izolarii termice. Daca se subventioneaza direct sau indirect (se ofera garantii de stat pentru obtinerea unei dobanzi avantajoase la creditul necesar) si realizarea izolarii, efectul asupra deciziei variaza, in functie de efectul final in pret al celor doua categorii de subventii. Statul nu poate decide in mod eficient ce si cat sa subventioneze, astfel incat oamenii sa fie fericiti, iar aici ne lovim de vesnica problema a birocratiei - imposibilitatea calulului economic.

In aparenta, efectul unor subventii care ar echilibra perfect costul energiei si cel al izolarii ar fi nul pentru economie. In practica lucrurile nu sunt asa de simple pentru ca o subventie creeaza mai multe nevoi din partea statului:
- de taxare pentru a colecta fondurile necesare acordarii subventiei;
- de decizie privind cat, cum si cine primeste subventia - miza politica importanta;
- de acordare propriu-zisa - presupune aparitia unei extensii partial dedicate a aparatului birocratic;
Iata ca pentru a acorda o subventie, oricat de mica, e nevoie de impozitare, de birocratie si mai ales de interes politic, adica exact de lucrurile care sufoca deja economia.

Abordarea cu carbon footprint in forma in care este vehiculata de diversi indivizi in ultima vreme este complet irelevanta pentru consumatorul obisnuit, pentru ca este pusa din punctul de vedere al demand side - cat CO2 se produce. Consumatorul abordeaza in mod firesc problema din punctul de vedere supply side - adica cata energie consuma si cat il costa. Costul izolatiei este si el in mare parte tot costul energiei. Cu alte cuvinte nu exista nicio nevoie reala pentru un calcul de oportunitate pentru izoltia termica bazat pe carbon footprint, ci doar pe pretul energiei.

Ceea ce uita sa spuna "ecologistii" este exact ce am subliniat si eu - polistirenul se fabrica din petrol iar procesul de fabricatie presupune emisii importante de CO2. Iarasi, lemnul este considerat material "ecologic" desi obtinerea lui presupune taierea padurii. Iata de ce consider ca o abordare "ecologica" a problemei izolatiei termice a cladirilor este irelevanta, si tine mai degraba de dogma, si nu de ratiune, iar abordarea economica este singura valida.

Solutia reala la problema eficientei termice este liberalizarea completa a pietei energiei, si nu supra-reglementarea acesteia si impovararea oamenilor cu biruri dupa bunul plac al politicienilor. "Taxa pe carbon" este doar o alta taxa, iar din punct de vedere economic nu are nicio justificare.

Mihvoi spunea...

Sunt de acord cu oprirea subventionarii energiei, dar nu sunt de acord cu ne-implicarea statului in anveloparea blocurilor.

De regula, locatarii nu ar reusi sa ajunga la un consens privind anveloparea blocurilor, iar o anvelopare pe sfert este nu doar ineficient, dar si foarte inestetic.

Putini pot calcula randamentul economic pe 5 ani al anveloparii. Anveloparea este printre putinele domenii in care statul ar putea face treaba mai eficient decat indivizii. Licitatiile cu dedicatie sunt o alta poveste, dar sa tinem seama ca le poate face si administratorul, presedintele etc ...