Dubai Update

Via Bloomberg, aflam ca sunt sanse sa nu existe ajutor public pentru Dubai World, iar ceea ce parea a fi o minora problema de finantare a unei companii de stat sa se transforme in faliment.

Speranta creditorilor este ca Abu Dhabi va interveni cu bani si va salva onoarea, dar sansele pentru o salvare publica par a fi din ce in ce mai indepartate. Ar fi si pacat sa se piarda o ocazie de a pedepsi (macar putin) excesele facute in Dubai.


Cei mai importanti creditori bancari ai Emiratelor sunt:

(By Entity via Credit Suisse, citing Emirates Bank Association):

HSBC Bank Middle East Limited: $17.0 billion
Standard Chartered Bank:       $ 7.8 billion
Barlays Bank Plc:              $ 3.6 billion
ABN-Amro (RBS):                $ 2.1 billion
Arab Bank Plc:                 $ 2.1 billion
Citibank:                      $ 1.9 billion
Bank of Baroda:                $ 1.8 billion
Bank Saderat Iran:             $ 1.7 billion
BNP Parabas:                   $ 1.7 billion
Lloyds:                        $ 1.6 billion

Sursa cifrelor: Zerohedge

Devalorizare in Vietnam

Dupa ce in data de 16 noiembrie guvernatorul Băncii Centrale din Vietnam jura cu mana pe datoria in dolari ca o depreciere a monedei naționale ar aduce riscuri inimaginabile tarii, pe 25 noiembrie Vietnam-ul si-a devalorizat moneda nationala cu 5%, marcand apropierea de cotațiile oficiale.

Vietnam este un mic miracol economic, marcand cifre foarte asemanatoare cu Romania - 8 ani de creștere economica neintrerupta, deficite duble (bugetare si de cont curent). Inflatia lor este 4.35%, rata de referinta 8%. Suna oarecum cunoscut. La fel ca si in Romania, autoritatile locale nu au stiut ce sa faca cu uriasele influxuri de capital. Devalorizarea are rolul de a reduce presiunea pe economie, care este supraincalzita. Riscul principal pentru Vietnam este ca aceasta devalorizare (de doar 5%) sa nu fie suficienta. Fata de cotatiile de pe piata neagra, mai e loc de inca -14%. Rolul real al unei devalorizari este sa faca speculatorii sa zica "Suficient, nu mai e nimic de castigat aici". Doar asa se castiga credibilitate.

In Romania am ales alta cale - in 2008 am accelerat la maxim spre prapastie, crescand deficitele bugetare si de cont curent. Noroc cu speculatorii care au fortat autoritatile sa-si faca treaba intr-un final.

Buffet zicea "You never know who is swimming naked until the tide goes out." Asta a fost cazul nostru: bulele speculative si intrările de capitaluri străine au convins autoritățile ca vremurile bune au venit pentru totdeauna din cauza priceperii lor in economie, când de fapt înotam au naturel.

Weekend Reading - Dubai Default Examined

Dubai Default Examined

via - ZeroHedge

Weekend reading - Extreme Risks

Extreme Risks: From Pandemics, to Currency Crises

Weekend movie - Dubai Issue Getting Infectious

Minte-ma frumos!

Am ascultat declaraţiile publice ale unuia din candidaţii la preşedinţie, cel care a împrumutat brusc o blană liberală.

Principalul "program economic" constă în: scăderea CAS, menţinerea taxelor, renegocierea acordului cu FMI. Să le luăm pe rând:

1) Scăderea CAS (contribuţiile pentru pensii) este o greşeală: bugetul de pensii este deja pe pierdere şi trăieşte doar prin transferuri de la bugetul de stat. Dacă scădem CAS-ul acum fără o reformă a pensiilor problema va deveni şi mai acută.

2) Scăderea taxelor - este puţin probabilă. Statul român este deja îndatorat în lei la dobânzi mari; scăderea taxelor înseamnă creşterea deficitului şi continuarea îndatorării. Cât de aproape vom fi de un efect de spirală vicios antrenat de dobânzile de plătit?

3) Renegocierea acordului cu FMI - tot ce se poate negocia este eventual creşterea sumei, altfel ar fi o greşeală enormă. Când te arunci din avion de bună voie, nu renunţi la paraşută doar pentru că nu se asortează cu culoarea pantofilor.

Pe scurt: orice guvern va veni, va trebui să corecteze deficitul bugetar şi să îndepărteze ţara de riscul escaladării dobânzilor la datoria publică. E adevărat, aţi citit de state gen Japonia, Grecia, Italia, cu datorii publice de peste 100% din PIB, numai că ele nu au de plătit dobânzi de 10%.

Dubai World

Nimic nu păstrează mai bine valoarea decât încrederea. Panica nu are nevoie de justificare, este auto-justificată, din acest motiv păstrarea credibilităţii şi încrederii este cheia de boltă a stabilităţii financiare. Realitatea este la fel de importantă ca şi percepţia.

Dubai World - o companie de stat de tip "holding" ce deţine mai multe proiecte real-estate, operatori portuari, dezvoltatori imobiliari - a cerut creditorilor o amânare de 6 luni. Mai exact, în această perioadă nu-şi va plăti datoriile. Tehnic, este un "event of default", dar încă mai există speranţe că Dubai World va reuşi să restructureze datoria fără pierderi pentru creditori şi fără să antreneze o spirală de lichidări forţate de active, cu consecinţe dezastruoase asupra preţurilor. Băncile europene, capitalizate prin asigurări la AIG ar putea fi printre cele mai afectate.

Deja au trecut câteva zile de când Ukrzaliznytsya (CFR-ul ucrainean) nu şi-a plătit o tranşă din datorii (tehnic - event of default), urmând restructurarea datoriei, după ce în septembrie Naftogaz au ratat rambursarea unei tranşe din datorii. Deja se pune întrebarea dacă Ucraina îşi va repudia datoria publică?

În România, doar Primăria Oraviţa a intrat în "rândul lumii", ratând plata unui cupon la emisiunea de obligaţiuni si restructurându-și datoria, aparent fără pierderi pentru creditori.

Toate cele de mai sus nu sunt veşti bune pentru pieţele emergente. Mentalitatea de turmă şi agregarea fondurilor investitorilor pot duce la retrageri agresive ale capitalurilor spre active sigure. Principalul efect pe termen scurt ar fi o criză valutară.

Graficul zilei - evolutia somajului pe sectoare

Pentru a se vedea mai clar ce sector economic s-a restructurat in perioada noiembrie 2008 - octombrie 2009, am facut graficul de mai jos, ce urmareste numarul de someri inregistrati oficial, in sectorul de stat cat si in sectorul public. Rezultatul nu necesita niciun comentariu.



O mentiune merita facuta: niciodata in ultimul deceniu somajul nu a crescut pe timpul verii, asa cum s-a intamplat in 2009, nici macar in timpul caderii economice din 1997 - 1999. Nu am ajuns nici pe departe in cea mai rea situatie, orice efort de restructurare in domeniul public fiind inghetat de alegeri. Indiferent de cifrele vehiculate, cu cresteri microscopice ale PIB, iesirea reala din recesiune va fi marcata de imbunatatirea situatiei pe piata muncii.

Un an de criza - cine s-a indatorat cel mai mult

Mai jos vedeţi structura creditelor la 30 septembrie 2009 comparate cu 31 octombrie 2008.

Teoria spune că prezenţa guvernului pe piaţa creditului creează un efect de evicţiune: bani care în mod normal ar fi disponibili sectorului privat se îndreaptă către guvern, care e un datornic cu risc mai redus. Din graficul de mai sus se vede clar creşterea creditului acordat către Guvern (din acest credit s-au plătit salarii, pensii şi s-a acoperit deficitul bugetar al anului trecut), în timp ce creditul acordat firmelor şi populaţiei a rămas relativ constant.

Tot din grafic rezultă clar ce a generat creşterea economică a ultimilor doi ani - consumul, marea parte a creditului pentru populaţie este pentru consum. La fel, se vede clar şi cât de mare este impactul devalorizării leului - peste 50% din credite sunt legate de euro.

Un comentariu despre adoptarea EURO

Alex Dumitrascu are un comentariu excelent despre (ne)adoptarea EURO - cui convine situatia actuala si de ce.

"Romania are euro ca 'moneda oficiala" cu exceptia tranzactiilor cu patrunjel.
Numai ca platim pensiile si salariile cu bonuri valorice care se cheama lei. Avantajul e ca aceste bonuri valorice se pot face in tara.

Cand reusim sa ne imprumutam cu suficient de multi euro, cu bonurile astea putem cumpara mai mult patrunjel. Cand nu, nu dar lei vom avea intotdeauna fiindca sunt ai nostri , n-au legatura cu ce vor altii.

O parte din bonurile astea numite lei, chiar se intorc la MF asa ca nu trebuie retipariti intotalitate.Fiind din plastic, sunt si mai rezistenti decat alte monede.

Sistemul este atat de elegant si de eficient incat ar fi pacat sa intram in randul lumii, adica sa renuntam la un lucru bun si util, expresie a geniului si inventivitatii romanesti."

Turul 2 - Dezbaterea economica

S-a terminat turul 1, cu rezultatele bine-cunoscute. Prezenţa masivă la vot se pune pe seama crizei şi a incertitudinii economice.

Nu am niciun dubiu că subiectul "criză economică" va fi acum un subiect electoral mai mult discutat decât în primul tur, mai ales că nivelul de zgomot in dezbaterea electorala s-a redus.

Indiferent ce promisiuni vom auzi, indiciile obiective a ceea ce se va întâmpla în economie pe termen scurt sunt următoarele:

- creşterea economică nu va reveni rapid (în T1 2010 de exemplu) şi nici nu vom ajunge maximele din 2008 pe termen scurt;

- reducerea cheltuielilor publice este absolut necesară, iar măsura de concediu fără plată este de fapt în avantajul salariaţilor de la stat, prin simplul fapt că-şi vor păstra locurile de muncă;

- indiferent ce soluţii rapide de ieșire din criză se vor prezenta, singura alternativă a României este să reziste: să evite o devalorizare majoră, un default al datoriei publice sau un colaps al sistemului public, cu accent pe pensii;

- cel mai probabil taxele vor creşte - principalul suspect - TVA.

- trebuie înţeles că sistemul fiscal şi sistemul juridic au devenit acum principalele cauze care frânează dezvoltarea economică.

Orice alte promisiuni de genul - scăderi de taxe, mii de euro gratis, creşteri de salarii - nu au fundament în realitate și vor întârzia recuperarea economică.

Adoptarea Euro - Radem, glumim, dar nu parasim incinta!

Brazilia, Coreea de Sud, Indonezia şi Taiwan au început să introducă restricţii asupra mişcării capitalurilor străine.

Brazilia a început să taxeze cu 2% investiţiile străine; Coreea de Sud descoperă rezervele minime obligatorii iar Taiwan a interzis pur şi simplu depozitele non-rezidenţilor.

Odată depăşit un minim prag de dezvoltare, unele state emergente descoperă că riscul valutar devine greu de gestionat şi îşi permit "luxul" de a taxa capitalurile volatile, în sensul descurajării lor.

BNR a încercat măsuri asemănătoare, cu rate uriaşe de RMO pentru finanţările bancare pe termen scurt. Piaţa locală, avidă de credite, a înghiţit orice cost al creditelor dar s-a şi expus la un risc valutar uriaş, pentru care a fost necesară salvarea de urgenţă via FMI şi CE.

E greu de imaginat că ţările din estul Europei, indiferent cât de greu lovite, îşi vor permite acest lux, de a taxa capitalurile volatile.

Soluţia ar fi ca bunele practici în domeniul creditării (şi anume creditarea în monedă locală) să fie impuse de la Bruxelles.

EURO e o monedă prea sănătoasă pentru o economie ca a României. Dacă aş vedea populaţia, agenţii economici cât şi sectorul public că îşi asumă conştient riscurile euroizarii şi sunt dispuşi sa suporte inclusiv consecinţele nefaste (asumarea riscului valutar), aş spune că un control al capitalurilor este un lucru rău. Dar nu trăim în această lume, ci într-un mic rai socialist - acolo unde leul este DOAR stabil sau se întăreşte cu euro, acolo unde nu scad salariile la stat şi nici nu se dau oamenii afară. Din cauza asta avem nevoie de leu şi de o politică monetară proprie - pentru că încă nu putem părăsi ţarcul de joacă.

Schimbare de directie la BCE

Declaraţiile BCE ne dau de înţeles că începând cu luna decembrie va începe ciclul de întărire a politicii monetare.

Cel mai probabil în luna decembrie vom afla oficial că zona euro a ieşit din recesiune, iar BCE va trebui să sterilizeze excesul de lichiditate.

Nu este o veste bună: băncile străine şi-au păstrat încă expunerile pe România deoarece pot plasa banii la dobânzi excelente; să se explică relaxarea cu care Guvernul a primit amânarea fondurilor de la FMI - există bănci cu exces de euro, gata să mai ofere încă un club loan. . Odată ce va apare posibilitatea că şi în ţările de originesa se obţină dobânzi mari cu riscuri mai mici, atractivitatea ţărilor emergente va scădea. Implicit şi banii disponibili pentru ele.

Întărirea dobânzilor în zonă euro ar fi cea mai proastă veste pentru Guvern şi populaţia cu credite în valută. Va dispărea centură de siguranţă (rezervele în exces ale băncilor) pentru centura de siguranţă oficială (împrumutul de la FMI). Declaraţiile verbale ale băncilor despre păstrarea expunerii nu vor valora prea mult în faţă unei logici normale de business.

Lichiditatea bancilor

Într-o prezentare a viceguvernatorului Cristian Popa găsim următorul grafic:

Din grafic, se vede că lichiditatea efectivă a băncilor a scăzut drastic începând din iunie. Avem o explicaţie suplimentară pentru stabilitatea cursului din ultima perioadă şi poate o explicaţie pentru ce înseamnă "gestionare fermă a lichidităţii".

Leii sunt mai rari, deci mai valoroşi în raport cu euro. Poate că BNR a încercat să evite din timp situaţia că unii "speculatori" să poată să acumuleze lei şi să nu mai repete greşeala de anul trecut.

Problema se resimte în economia reală - creditele în lei sunt inaccesibile, există reticenţă atât în a acorda cât şi în a cere credite în lei - de aici încetinirea activităţii economice. Banca centrală a fost întotdeauna preocupată fie de stabilitatea preţurilor (prin lege), fie de stabilitatea cursului (forţaţi de împrejurări) fie de necesităţile guvernului. Nevoile economiei reale şi nesubvenţionată de la buget au rămas întotdeauna ultimele. Sectorul public însă a beneficiat tot timpul fie de lei fie de inflaţie.

Inflaţia românească a permis şi permite împărţirea ineficienţei sectorului public către fiecare contribuabil. Acesta este înţelesul din spatele "flexibilităţii" politicii monetare.

Bani noi pentru Guvern

Şedintele Consiliului de Administraţie al BNR urmează un calendar riguros, aşa că am fost mirat ieri când la ora 17:00 am aflat că CA al BNR s-a reunit într-o şedinţa adhoc, care nu era planificată.

După ce pe data de 3 noiembrie, CA hotărâse cu indiferenţă faţă de economia reală întărirea politicii monetare, pe 16 noiembrie s-au întâlnit adhoc pentru a reduce de urgenţă RMO la valută.

Acţiunea este extraordinară şi merită investigat ce s-a întâmplat - între timp, FMI a anunţat că nu va acorda României următoarele tranşe la termenul convenit, pe bună dreptate.

Astfel, sursa de finanţare ieftină a guvernului a dispărut. Bani de la FMI nu sunt, eurobond-urile nu se mai emit anul acesta, singurii bani disponibili vin fie prin emisiune monetară indirectă fie euro din rezervă. Astfel, băncile vor mai avea ceva euro disponibili cu care să finanţeze guvernul, la dobânzi bune (5.25% la euro e o dobândă bună), iar mascarada finanţelor publice va mai continua cel puţin până la alegeri.

Dacă am ajuns în momentul în care stabilitatea financiară stă în telefoane de urgenţă către BNR şi disponibilizarea rapidă a banilor din RMO, este clar că orgia cu bani publici nu mai poate continua.

Am ajuns ca birocraţia proaspăt angajată de guvernul anterior să se auto-întreţină şi să inventeze mijloace pentru a-şi justifica existenţa. Dacă v-aţi întrebat vreodată de ce trebuie să aveţi o semnătură de la X, una de la Y şi una de la Z ca să va rezolvaţi o problemă, atunci ştiţi de ce - se inventează "nevoi", se crează "proceduri" pentru a justifica aruncarea banului public.

Ajustarea punctuală a cheltuielilor publice se dovedeşte greu de aplicat. Bucureştenii o vor simţi mâine când se vor uita la porţile închise de la metrou. Sistemul nu mai poate fi reparat cu ajutorul minţilor luminate care-l reformează din interior.

PIB-ul pe trimestrul III 2009 - cifrele nu au sens

(autor: anonim, pe mail)

Cifrele pe trimestrul III sunt:

-7.1% YoY in loc de -9% YoY cat era prognozat de specialistii contactati de Reuters;
-0.7% QoQ fata de -0.5% QoQ prognozat de aceiasi specialisti.

Va mai aduc aminte ca in trimestrul III 2008 am avut cea mai mare crestere economica (9.2% anualizata), deci plecam deja de la o baza foarte mare.

Este putin credibil ca in conditiile in care am scazut fata de trimestrul II (unde am avut scadere anuala de 7.6%), scaderea din Q3 2009 sa fie mai mica, in conditiile in care trimestrul III 2008 a fost foarte bun (deci efect de baza negativ).

Singurele explicatii posibile sunt fie ajustari masive de date pentru perioadele anterioare, fie folosirea unor deflatori incorecti ai PIB. Sper doar ca INS nu a devenit CNP 2.

O devalorizare reusita

Am citit cu totii despre "groaznicele chinuri" prin care a trecut Islanda, falimente bancare si diverse grozavii.

Coroana islandeza s-a devalorizat de la 82 coroane pentru 1 eur in iulie 2007 la 185 coroane pentru un 1 eur. Deci o devalorizare drastica, odata cu cresterea rapida a dobanzilor in moneda locala.

Ca urmare a acestei devalorizari, companiile straine au inceput sa devina necompetitive. Astfel, McDonalds s-a retras din Islanda, deoarece nu mai era competitiv la preturi.

Citat din articol: "It just makes no sense. For a kilo of onion, imported from Germany, I'm paying the equivalent of a bottle of good whisky."

Este exact ce ne trebuie si in Romania. Companiile au crescut pe baza finantarilor ieftine in EURO. EUR-ul ieftin a fost o intamplare a vremurilor si nu se mai poate repeta acum. De ce clinicile medicale private cresc preturile din cauza devalorizarii leului? De ce firmele de telefonie exprima tarifele in euro, dar au costuri in lei? Raspunsul este foarte simplu: pentru a avea o siguranta a veniturilor.

De ce costurile sunt pe cat posibil exprimate in lei? Din acelasi motiv - pentru o asigurare ca nu vor creste.

Acest comportament economic nu poate fi vindecat decat intr-un singur fel - printr-un curs liber, care in cazul de fata inseamna devalorizare.

Au existat multe mituri (economice) spulberate in economia romana:

- leul - cea mai tare moneda din lume in 2007 - busted;
- timpurile bune au venit pentru totdeauna - 2008 - busted.
- Romania nu va fi afectata de criza - 2008 - busted.

Acum se vehiculeaza ca revenim la crestere din 2010/2011, terminam cu prostiile cu criza si vom fi re-inundati de euro ieftini si totul va fi cum a fost. Nu cred ca acest scenariu pentru economie in ansamblu.

10 lectii despre criza financiara

22304084 Chanos Presentation


via ZeroHedge

Investitorii straini din imobiliare - noua problema?

Multe tunuri imobiliare s-au bazat pe ametirea investitorilor straini, care au platit sume comparabile cu ce plateau acasa pentru promisiunile de crestere exploziva ale estului salbatic.

Odata cu oprirea finantarilor si cu trezirea la realitate a pietei, care a numarat cumparatorii eligibili finali si a descoperit ca sunt prea putini fata de numarul speculatorilor, investitorii straini au ramas cu banii blocati in betoane.

Astfel, s-a trecut la masuri drastice - actionarea in judecata. Evident ca nu-si vor recupera banii, dar efectul va fi altul.

Momentan exista un semi-echilibru intre finantatori si marii datornici imobiliari. Bancile se feresc sa-si ucida fostele gaini cu oua de aur, mai exact sa treaca la executari silite. Se incearca traversarea perioadei prin restructurari de credite si promisiuni viitoare de dobanda.

Unii din investitorii cum sunt cei din articolul de mai sus nu fac parte din acest sistem protejat si nu stiu ca a cere insolventa este un "faux pas". Daca actiunile lor in justitie vor prinde amploare si vor reusi sa obtina insolventa unui "peste mare", efectul asupra pietei va fi imprevizibil - in sens rau.

Este exact invers!

In Business Standard, presedintele este citat spunand:

“Ar trebui coborâtă cota unică de impozitare, de la 16% la 14%, sau chiar 12%, începând cu 2011”

Trebuie procedat invers: in vremuri de crestere economica se cresc taxele (TVA-ul trebuia crescut din 2007 nu din 2010), se scad deficitele bugetare, se taie cheltuielile de personal, iar in vremuri de criza se scad taxe, se fac investitii.

Consiliu monetar "flexibil"

Adrian Vasilescu a admis pentru inca odata, la televizor, ca emiterea de moneda nationala se face in corespodenta cu intrarile de valuta. Daca aceasta afirmatie este si adevarata, atunci avem o reala problema.

Tari precum Letonia, Bulgaria au consilii monetare. Cursul de schimb intre monedele nationale si euro este fix; aceste state nu au politica monetara proprie si nu au libertate in devalorizarea monedei. Nu pot decat sa devalorizeze intern adica sa scada cheltuielile publice.

BNR s-a opus din rasputeri adoptarii unei astfel de politici pentru Romania. Este evident ca nu au dorit sa-si amputeze singuri puterea reala - controlul monedei si al politicii monetare. Intotdeauna am auzit "tintim inflatia nu cursul de schimb".

Emiterea de lei in corespondenta cu intrarile de valuta nu are nicio logica, in condtiile de mai sus. Leii din economie ar trebui sa estimeze valoarea bunurilor produse si a serviciilor. Nu exista legatura directa intre intrarile de euro (care pot fi pentru achizitii de real-estate, depozitare in banci, cumparare de actiuni) si nivelul productiei. Repet, legatura nu e directa - daca intra 1 milion de euro pentru cumpararea de teren nu inseamna ca o fabrica din Romania produce automat mai mult, din luna urmatoare.

Revine intrebarea - de ce emitem moneda legat de euro? Pentru ca in realitate avem un consiliu monetar flexibil, nu vrem sa devalorizam moneda dar nici intern, tintim cursul nu inflatia, iar leul este util ca o moneda de decontare nu ca un indicator de valoare pe termen mediu si lung.

S-au dorit cursuri fixe, cu pastrarea politicii monetare proprii si in conditiile fluxurilor de capital liberalizate. Au exista crize majore - Mexic 1995, Asia 1997 care au demonstrat ca nu se poate.

Merita citite si doua articole in acest sens ale lui Bogdan Glavan: 1 si 2.

Weekend movie - Post crisis consumer

Chiar si dupa terminarea crizei, comportamentele de consum vor rămâne traumatizate.

Sanatatea inainte de toate

Din cauza lipsei de medicamente, personalul unui spital de provincie din Romania a contribuit fiecare cu bani de acasa pentru a cumpara medicatia sedativa pentru pacientii agresivi. Chiar daca salariul era de 2.000 lei, merita sa dai 2 - 300 lei, pentru a evita o injunghiere/bataie la plecare sau in timpul orelor de serviciu.

Weekend movie - Jim Rogers

Despre aur; de ce crede ca va mai creste.

Ce inseamna decizia BNR

Consiliul de Administratie al BNR a hotarat oprirea ciclului de relaxare a politicii monetare. Mai exact leii raman scumpi.

Inflatia a surprins putin in luna septembrie, printr-o scadere sub asteptari, iar riscurile inflationiste nu s-au redus. In Romania, inflatia doar "arde" mocnit. Cursul de schimb, cresterea de taxe de anul viitor si preturile administrate care cresc din pix (utilitati, etc) sunt tot atatea motive pentru care problema inflatiei nu e rezolvata.

Desi BNR trebuie sa tinteasca inflatia (deci sa o anticipeze) mult prea des s-a bazat doar pe datele istorice, intarziind relaxarea politicilor monetare. In cazul de fata totusi, BNR se asteapta la presiuni inflationiste pe final de an, cel mai probabil din cresterea taxelor si poate din curs.

Mentinerea dobanzilor mari la lei este si o veste proasta pentru Guvern (oricare ar fi el), deoarece finantarea deficitului bugetar va deveni tot mai scumpa si astfel se incearca iesirea din spirala finantarilor cu bani de la banci, lasand loc pentru alte masuri de reducere a deficitului bugetar - cresteri de taxe, reduceri de cheltuieli.

Pe scurt, decizia este mai multa buna decat rea, in conditiile in care nu cred ca inflatia va scadea dramatic in ultimul trimestru. Implicatiile asupra economiei reale vor fi mai mici decat se crede.

Debt deflation

O prezentare excelenta a unui subiect care ma pasioneaza - deflatia.

Debt Deflation October 2009

Ce se va intampla cu economia in trimestrul IV?

Multi analisti, inclusiv actualul presedinte au estimat ca trimestrul III al anului 2009 va fi cel mai greu si se va inregistra cea mai accentuata scadere economica.

Scaderea economica a anului 2009 a fost una "de exceptie", si se datoreaza mai mult decat crizei. Pentru mine, cel mai relevant indicator este somajul. In anul 2009, somajul oficial a crescut pe timpul verii - niciodata in cei 20 ani de dupa revolutie nu s-a mai intamplat acest lucru.

Revenim - trimestrul III - maximul scaderii, iar din trimestrul IV incepe reducerea scaderii (derivata a 2-a devine pozitiva, pentru amatori).

De la INSSE vine o statistica interesanta - directori din constructie, industrie, servicii isi dau cu parerea despre evolutia economiei pe trimestrul IV.

Mai toti cei care au raspuns vad situatia economica ca deteriorandu-se in continuare, iar numarul de angajati se reduce. In constructii e normal, in celelalte sectoare - ne arata ca scaderea nu s-a oprit.

Interesant este ca toata lumea doreste mentinerea preturilor, ba chiar cresterea lor (comerciantii in luna decembrie).

Concluzia la care ajung este ca o mare parte din firmele romanesti inca nu sunt stabilizate financiar. In perioada 2000 - 2008, tot ce trebuiau sa faca era sa existe si sa deschida usa clientilor care stateau la coada; normalitatea anului 2009 este alta. Situatia cu rate de profitabilitate de tara emergenta si salarii de tara africana este greu repetabila.

Firmele trebuie sa se obisnuiascacu starea de fapt cand cresteri reale de 5% vor fi recorduri. Cei care vor incerca sa ajunga la rezultatele de dinainte de 2009 prin reduceri de costuri sau cresteri de salarii isi pierd timpul. Productivitatea trebuie sa fie acum noua directie de explorat.