60.000 EUR, in continuare

În continuare la ce a scris Mihai, aș adăuga:

E vorba de o garanție. Adică statul nu cheltuie nimic în prima fază. Abia când cei împrumutați nu vor mai putea plăti ratele și vor fi executați silit, abia atunci statul va suporta diferența.

Care diferență? Băncile pot acorda credite de 60 mii euro fără să riște nimic. În cel mai rău caz, vor vinde apartamentul și vor trebui să recupereze 12 mii euro plus dobânzi și comisioane acumulate.

Ușor. Pentru că pot vinde apartamentul altui om fără venituri și fără nici o ipotecă anterioară, tot cu 60.000 euro, tot prin programul acesta.

Deci băncile pot recupera oricând 12.000 euro avansul lor inițial + până la 48.000 euro dobânzi și comisioane.

Asta se traduce prin:

• comisioane enorme;
• dobânzi enorme.

...și pentru a atrage oamenii: perioade de grație de 1-2 ani în care ratele lunare sunt insignifiante. După perioada de grație urmează executarea silită.De asemenea, e în interesul băncii să acorde credit oricui, întrucât nu ea va suporta pierderea.

Avantajul pentru cei care iau credit? Posibilitatea să stea 1-2 ani în apartamentul lor, plătind mai puțin decât pe chirie și cu speranța că vor putea vinde apartamentul cu câștig.

Avantajul pentru proprietarii curenți? Oricând vor putea vinde cea mai jalnică garsonieră confort III cu 60.000 euro.

Avantajul pentru guvernul Boc? Venituri din TVA la locuințe, venituri din taxe de tranzacție, venituri din impozit pe veniturile notarilor, venituri din impozit pe profitul băncilor, venituri din impozit pe profitul constructorilor, popularitate nemăsurată.

Iar paguba va fi suportată peste 5-10 ani de alte guverne. Interesul acestor viitoare guverne? Pot amâna problema foarte simplu, mărind plafonul de garantare. La 80.000 euro de exemplu. Astfel garsoniera aia se va vinde cu 80.000 și se va acoperi integral creditul vechi de 60.000, rezultând zero pierderi pentru stat, doar un rollover și balonare a problemei.

Exact asta s-a întâmplat în SUA. A durat decenii până să explodeze acum în criza globală.

60.000 de EUR = noul zero

Acolo unde alte state au venit cu scheme complicate de dispersie a riscurilor creditelor imobiliare, de securitizare a ipotecilor, statul român vine cu o abordare clasică - pomana.

Guvernul și-a anunțat intenția de a garanta creditele ipotecare pentru achiziția unei case.

Există riscul ca această garanție să fie percepută de bănci ca un "cec în alb", care le va permite să crediteze pe oricine, în orice condiții de risc, știind că va exista oricând un ban public care să acopere erorile de creditare sau eventualele falimente ale deponentilor.

O ușurință în acordarea de credite garantate ar duce la distorsionarea pieței imobiliare prin creșterea prețurilor la apartamentele ieftine spre 60.000 EUR, sumă pe care și-ar putea permite oricine, deci prețul minim al unui apartament ar trebui să fie cel puțin atât.

Pe lângă faptul că ajutorul de stat sub forma unor garanții publice este foarte bine legiferat de directivele UE, legea (dacă va exista) va trebui să fie foarte atent gândită încât să-și îndeplinească scopul de protecție socială iar băncile să nu abdice de la standardele normale de creditare. Nu este necesar un ANL 2.

Altfel, miliardul de euro va fi doar un cadou din bani publici pentru dezvoltatori și bănci.

Scadere a economiei de 6.4% in T1 2009

Pentru prima dată, INSSE publică evoluția PIB atât de la trimestru la trimestru (-2.6%) cât și anual (-6.4%).

Cifrele sunt mai rele decât așteptările dar nu o surpriză; nimeni nu a avut curaj să zică scădere de 6.4%. Trimestrul 2 poate fi mai rău, în timp ce din trimestrul 3 există șansele unei moderării scăderii economice.

Nu pot decât să felicit factorii de decizie; corecțiile bruște ale deficitului bugetar de anul trecut și a cursului supraevaluat (cu toate consecințele asupra deficitului de cont curent) "au ajutat" semnificativ aterizarea dura a economiei.

PIB-ul pe trimestrul 1 2009 - vineri, 15 mai

Mâine la ora 10 va expira embargo-ul asupra publicării datelor statistice despre PIB-ul pe trimestrul 1, probabil datele vor apărea inițial în presă și abia ulterior la INS.

Consensul cifrei anunțate este o scădere între 2 - 3%, cu mențiunea că trimestrul 2 va fi cel mai dificil

Ce ne spune scaderea inflatiei

Economia continuă să se contracte.

Conform datelor INS, inflația anuală în aprilie 2009 s-a redus la 6.45%. Cu excepția tutunului și băuturilor alcoolice, lovite de accize, prețurile în ansamblu au scăzut față de luna anterioară, ajutate și de cursul EURO stabilizat. Aceasta înseamnă că economia se contractă.; cu cât s-a contractat în primul trimestru - vom afla pe 15 mai.

Când în luna februarie s-a dat al 13-lea salariu în sectorul bugetar, cu ajutorul BNR, impactul a fost clar vizibil în inflație. Sper ca odată cu primirea împrumutului de la UE, finanțarea deficitului bugetar să se facă prin metode care să genereze mai puțină inflație.

Dacă BNR va continua să utilizeze politica leului tare față de euro ca ancoră anti-inflaționistă, atunci agonia se va prelungi și tot efortul macro de până acum va fi în zadar. Idealul este să scadă inflația, să stimuleze creditarea sănătoasă în lei, în condițiile unui curs de schimb corect.

Cursul de schimb prognozat de unii "sub 4" ar fi total contraproductiv, mai ales acum, când populația s-a obișnuit cu noul preț al EURO.

Dobanzi mici - da. Credite mai multe - nu prea

Discursul de ieri al lui Isărescu a fost unul interesant.

A marcat oficial începutul dezinflatiei. Meritul dezinflatiei aparține parțial BNR și parțial crizei.

Din cauza crizei, consumul final a scăzut; a scăzut deci și cererea de bunuri și produse, iar vânzătorii s-au văzut forțați să mențină sau să scadă prețurile. Deci inflația scade din cauza recesiunii și a contracției economiei.

Era normal să scadă dobânzile, pentru ca firmele viabile să poată lua un credit in condiții accesibile.

Citim in presă despre rugăminți / directive din toate părțile de la politicieni și oameni din industrie că băncile comerciale și Banca Națională să facă "ceva" să dea drumul la credite. BNR a răspuns - a dat tonul prin scăderea dobânzii de referință și face destule pentru scăderea dobânzilor pe interbancar, unde au anunțat public că "țintesc dobânda".

Creditul nu e un drept. Firmele trebuie să convingă băncile să dea credite, iar băncile ar trebui să fie mult mai mai exigente în acordarea lor. Creșterea necontrolată a creditării din perioada anterioară a fost o greșeală care nu mai trebuie repetată.

O decizie corectă a BNR

BNR a surprins cu reducerea de 0.5% pp, iar efectul scăderii dobânzii nu s-a văzut încă asupra cursului de schimb;a ajutat si imininenta primire a primei tranșe de la FMI, care ține cursul sub control.

Inflația încă este mare, dar trendul este clar de reducere, sub presiunea încetinirii economiei și a reducerii fizice a banilor în circulație. BNR (poate nu din proprie inițiativă) a decis începerea relaxării politicii monetare, inclusiv cu anunțuri publice de injectare de lichiditate, cu principalul scop de a reduce dobânzile, așa cum se cere insistent de către diverși politicieni.

Reducerea dobânzilor la lei o o idee bună, atâta vreme cât dobânzile mici la lei nu vor duce și la "abuzuri" publice asupra monedei, de gen "tipărim bani când e nevoie".

Economia are nevoie de dobânzi mici la lei, în condițiile unei inflații reduse, și e bine că BNR nu a așteptat prea mult; efectul reducerii dobânzii de referință nu va fi vizibil instantaneu și vor trece câteva luni până când dobânzi mai reduse vor ajunge în economie.

De unde vor face bancile profit in 2009?

Știrea acestor zile o consider dezvăluirea cum că sistemul bancar, în ansamblu a intrat pe pierdere netă în primele două luni ale anului.

Pierderea este încă nerealizată integral și se datorează în principal provizioanelor. Dacă rău-platnicii de acum devin bun-platnici mâine, atunci aceste provizioane se anulează prin niște venituri. Această situație este una extrem de optimistă.

Pierderea agregată înseamnă că unele bănci trebuie să vină cu bani de acasă. Însă în România anului 2009 banii nu vin de acasă ci se duc acasă.

Băncile au fost forțate să crească dobânzile la depozite, pentru a se recapitaliza mai ieftin. Strategia nu a fost una tocmai reușită, deoarece criza economică a împins românii să-și spargă depozitele. Dobânzile mari cel mult au menținut soldul depozitelor în anumite cazuri. Creditarea a înghețat din cauza neîncrederii în economie; dobânzile în creștere la lei și cursul în creștere la euro nu au ajutat de loc.

Întrebarea care apare ca evidentă - de unde vor face profit băncile în acest an? Din clienții vechi? Greu de imaginat, deoarece creșterea costurilor poate duce la dificultăți de plată. Pierderea generalizată în sistem este un sistem de alarmă: semnalizează un început al decapitalizării, care apare în cea mai proastă situație. Să fim bine intelesi - nu plang aici de mila nimănui, dar pierderile indică un trend nesustenabil.

Vine momentul restructurărilor interne, a închiderii de filiale neperformante și a consolidărilor în sistem. Expansiunea din perioada anterioară se dovedește o greșeală, iar corecțiile se anunță dureroase. Să nu uităm că urmează un stress-test impus de FMI.

Links 01.05.2009

Chrysler intra in faliment – singura opțiune corectă pentru o companie fără un produs de viitor “pe țeavă”. Amatorii de detalii tehnice pot citi cererea de faliment aici.

BNR nu dorește introducerea rapida a euro – sunt perfect de acord cu abordarea lor, deși BNR are motive diferite; ca să-l citez pe Bogdan Glavan: “afirmația “Romania a fost interesată să aibă politica monetară independentă” trebuie înțeleasă ca “Politicienii nu au dorit sa renunțe la tiparnița de bani care mai poate fi folosită, just in case”.

In 18 ani nu am dus pe nimeni de la stat in privat – un interviu interesant cu George Butunoiu, de unde rezultă că foarte putini aleg să plece din sectorul public in cel privat. De ce s-ar părăsi o slujbă călduță, bine plătită, cu un program de muncă excepțional, fără grija zilei de mâine când se pot creste impozite pentru finanțarea acestui mic paradis?