Contabilitate creativa

Dl. Cinteză de la BNR face două afirmații publice foarte interesante, care ne demonstrează că băncile au forțat limitele creativității contabile.

1 - Cinteza: Băncile au uitat sa ajusteze valoarea colateralului

2 – Cinteza:Pentru prima data de când sunt eu, sistemul bancar a avut pierdere neta in ianuarie si februarie

1 - Creditele sunt garantate de active a căror valoare a scăzut în timp; sunt riscante mai ales creditele garantate cu active imobiliare achiziționate aproape de maximul bulei (știm acum că acest maxim a fost martie 2008). Astfel, există riscul că o parte din activele bancare să nu aibă garanții suficiente în caz de.

2 - Unele bănci s-au făcut că nu au auzit de criză și nu au constituit provizioane pentru pierderi la 31 decembrie 2008. Motivațiile sunt simple : pe baza rezultatelor anuale se dau bonusuri, se fac evaluări de performanță, promovări, etc. E păcat ca provizionul urât să strice bonusul frumos, așa că e mai simplu să ne prefacem surprinși "Uite că a venit criza!" pe 1 ianuarie 2009.

Se mai poate evita cresterea TVA?

Semnalele din presă indică o scădere a veniturilor bugetare, în timp ce cheltuielile publice au crescut.

Încercările Guvernului de a obține mai mulți bani pe timp de criză s-au văzut materializate prin intervenții "de finețe" asupra deductibilității cheltuielilor / TVA-ului cu mașinile, prin introducerea impozitului forfetar, prin creșterea contribuțiilor CAS, prin amânarea scutirilor pe profitul reinvestit.

Toate aceste măsuri prociclice au o eficientă limitată, față de măsura care pare să se impună ca necesară - creșterea TVA.

Putem argumenta că impozitul forfetar este o creștere mascată a impozitelor indirecte pentru firme, dar Guvernul a ales momentan un compromis social, înainte de cele două runde de alegeri.

Situația veniturilor bugetare înclină spre două soluții "finale" - creșterea TVA și a cotei unice, sau înlocuirea ei cu impozitare progresivă. Aceste măsuri trebuiau luate din 2007.

Cauzele dobanzilor mari la lei

Împrumuturile în lei provin din următoarele surse:

• din depozite în lei;
• din depozite/împrumuturi în euro la bănci, schimbați în lei pe piața valutară, apoi împrumutați.

Ca să scadă dobânzile:

• fie oamenii sau firmele trebuie să depoziteze mai mulți lei;
• fie trebuie să intre mai mulți euro în băncile comerciale.
  

Acum nu mai intră euro de la băncile mamă ( întrebarea se pune dacă vor fi reînnoite creditele existente, nici vorbă de majorarea lor), iar oamenii nu au ce să mai depună. Adică, dacă la 14% dobândă anuală la lei și inflație de 6.8% au adus x lei, cât să fie dobânda ca să depună oamenii 2x lei? 40%?!

Cealaltă parte a ecuației, cererea de împrumuturi în lei arată așa:

• statul se împrumută foarte mult, atât prin emisiuni de titluri cât și prin atrageri directe de depozite de la bănci;
• sectorul privat ar vrea și el să se împrumute, nu pentru dezvoltare (pentru că e recesiune) ci ca să mai amâne falimentul printr-un rollover al datoriilor existente, însă băncile preferă să împrumute statul, risk free.

Ce să facă BNR? Să injecteze lei, luați din click dreapta -"print a billion"?

Păi asta face, dă bani la stat. Indirect. Astfel statul se împrumută cu 11% de la bănci în condițiile în care băncile atrag de la populație lei cu 14% (hint: băncile sunt doar intermediari, banii guvernului vin finalmente de la BNR). Ideea e să nu ajungă guvernul să dea dobânzi de 15% și să sugă chiar toți leii din piață. Că se vor vedea în inflație și curs, e inevitabil, dar și recesiunea contrabalansează din plin spre deflație și scăderea consumului.

Singura soluție corectă ce poate fi aplicată de BNR e să vândă euro din rezervă. Ceea ce a făcut și va face. De asta nu e cursul 5.

De exemplu, Polonia a înregistrat o creștere în 6 luni de la 3.4 PLN/EUR la 5 PLN/EUR și înapoi spre 4.4 PLN/EUR( după ce banca lor centrală a intervenit în sfârșit pe piața valutară). Însă și rezerva e limitată. Conform FMI, necesarul de refinanțare în 2009 este 127% din rezerva BNR. De unde a rezultat și necesitatea unui împrumut extern.

Dobanzile sunt excesive

De la BNR avem o imagine asupra dobânzilor medii pentru creditele in lei cât si in valută.

Creditele in lei

(in procente, sursa date: BNR)

Dobânzile creditelor in lei au crescut dramatic, necorelate cu inflația si cu dobânda de referință a BNR.

Blocarea creditării in lei este “meritul” BNR, care a scumpit leii pentru a apăra cursul de schimb. Reducerea RMO la lei de la sfârșitul lui 2008 nu a avut niciun impact asupra costului creditelor. Intre economie si stabilitatea cursului, BNR a pariat exclusiv pe curs, sperând probabil ca reducerea creditării in EURO nu va fi atât de drastică.

Rata dobânzilor la lei este excesiva. Nu există multe sectoare economice legale care să suporte dobânzi de 20%. Vom avea o economie care nu va avea credite in lei, dar nu este ceva de dorit.

Credite in EURO

(in procente, sursa date: BNR)

Dobânzile in EURO scad, sub influenta reducerii EURIBOR, dar rămân ridicate, ca urmare a ratei considerabile a RMO si a riscului de tară.

Se observă că pană in februarie 2009, clienții vechi au fost cei mai loviți, pentru că băncile nu au transmis mai departe clienților reducerile de dobândă si le-au păstrat in marjă; exista o logică in acest comportament, in special datorită restantelor in creștere la creditele in EURO.

Dobânzile la EURO nu arata întregul cost al creditelor, deoarece exista comisioane considerabile neluate in calcul. Scăderea costului creditelor in EURO este mică, si mă aștept ca clienții sa nu vadă prea repede o reducere semnificativă a ratelor.

Creditul in EURO trebuie să rămână mai greu accesibil, iar BNR ar trebui să stimuleze agenții economici si populația sa ia credite in lei, prin reducerea costului acestui credit. Sper ca acordul cu FMI să lase mai puțin loc pentru “intervenții” asupra leului.

Cum stam?

Din raportul FMI aflăm câteva date interesante despre poziționarea României față de celelalte țări din Europa de Est (nu compar cu economiile emergente din Asia, care stau mult mai bine).

Creșterea reală a creditului. 
 

România este fruntașă la expansiunea creditării, depășind toate țările cu excepția Kazahstanului. Băncile au dat credite excesiv, într-o piață imatură, nesofisticata, care permitea profituri mari.

Raportul credite / depozite

Nu stăm atât de rău că balticii și Kazahstan, care conduc clasamentul, dar raportul credite / depozite este supraunitar; s-au dat mai multe credite decât s-au depus bani, și înclin să cred că nu s-au luat în calcul portofoliile de credit externalizate de băncile românești către băncile mamă. 

Credite în monedă străină

Suntem tot în jumătatea fruntașă a plutonului, alături de baltici, Ungaria, Ucraina.

După datele de sus, cu cine ne asemănăm? Cu balticii, cu Kazahstan, cu Ungaria, cu Ucraina, doar că în România împrumutul cu FMI a venit la timp să atenueze șocurile în sistem, după ce am supraviețuit o bună perioadă pe pomenile electorale ("jucăria" s-a stricat public în octombrie - noiembrie 2008).

Creditarea excesivă, majoritar în EURO, dopată cu resurse volatile împrumutate au mărit vulnerabilitatea țării. Nu putem limita problema doar la bănci, indiferent cât am dori. Criza a fost financiară la vremea ei, s-a extins și în economia reală, prin creditarea excesiva. Ca anecdotă, îmi aduc aminte de un amic în domeniu care îmi povestea de curând că s-au dat credite cu ipotecă pentru vacanță. Speranțele de recuperare sunt încă mari.

Sursa: Date FMI -  GFSR

FMI – Raport asupra stabilitatii financiare globale

FMI a publicat "Global Financial Stability Report". Este un document esențial, de citit pe îndelete.

Deflation Watch

După US, să mai adăugăm câteva state reprezentative la lista celor atinse de deflație:

• UK
• Spania
• Elveția

E din ce în ce mai probabil ca și zona EURO să fie atinsă de deflație, mai ales în condițiile în care (o parte din) BCE încă mai crede că ratele actuale de dobândă sunt prea mici.

Din momentul intrării zonei EURO într-o zonă de deflație, de atunci va începe și declinul veniturilor pentru exportatorii români.

via Credit Writedowns si Alex Dumitrascu

Links 21.04.2009

Rechinii imobiliari, mancaţi de criza - o emisiune interesantă de la Capital TV.

Raiffeisen - creditul a început sa mişte în martie - aştept cu interes statisticile BNR.

Împrumutul extern nu mai e doar o centură de siguranţă - după ce valul (nejustificat) de indignare populară s-a atenuat, începem să aflăm despre utilizările reale al împrumutului; pentru pensii/salarii vor fi folosiţi doar banii de la UE.

Luna de miere dintre banci si clientii vechi continua

Graficul de mai jos conține creditele din categoria „X”, creditele scoase în afara bilanțului, pentru care s-a început executarea silită. Nivelul oarecum constant  indică faptul că de la începutul crizei nu au crescut numărul de executări silite mai mult ca până acum.

 

(milioane lei, sursa: BNR)

Deși restantele și întârzierile la plată au crescut, băncile nu au trecut la executarea silită a garanțiilor.

Având în vedere faptul că în România nu există faliment personal, cred că băncile vor face totul să nu execute garanțiile într-o piață unde prețurile se prăbușesc. Preconizez că băncile vor oferi de la caz la caz, perioade de grație extinse, refinanțări, consolidare datoriilor, orice pentru a nu scoate creditul în afară bilanțului.

Executarea silită va fi ultima, dar absolut ultima soluție. Riscul unei asemenea abordări este scăderea profitabilității băncilor și consecințele de rigoare (pot fi necesare recapitalizari ale sistemului). Această situație înseamnă că băncile vor avea mai puțini bani pentru creditare și vor prelungi la maxim eforturile de recuperare a vechilor credite.

Raționamentul de mai sus este valabil în special pentru persoanele fizice. În cazul finanțărilor imobiliare pentru construcție și dezvoltare, situația este mai dificilă; cel mai probabil ar fi că băncile să-și facă proprii developeri de active imobiliare reposedate. Nu iau încă în calcul soluția imorală a  unei subvenții publice de stat, cu scopul de a compensa gratuit băncile pentru pierderile suferite.

Deflatie in SUA

Iată că efortul uriaș al FED de tipărire de bani, de QE (emisiune monetară) nu a fost nici pe departe suficient să învingă inerția imensă a economiei americane care a intrat pe teritoriu deflaționist.  Motivul e foarte simplu: dolarii nu mai circulă, ci sunt stocați – la saltea sau in bănci.

Așa cum bine spunea AEP într-un articol, ne putem permite datorii sau deflație, dar nu ambele simultan. Deflația înseamnă creșterea reală a datoriilor; nu înseamnă neapărat creșterea puterii de cumpărare, pentru că și salariile vor fi atrase în vârtejul deflaționist.

Momentan, această situație nu ne afectează direct, dar afectează UE. Cred din ce în ce mai mult că inflația din UE (măcar zona EURO) va deveni negativă în acest an. Asta ne va afecta direct, prin scăderea veniturilor exportatorilor.

Imobiliare – martie 2009

Din ZF aflăm că prețurile de strigare ale apartamentelor vechi au scăzut cu 15% în luna martie, în timp ce prețurile apartamentelor noi au rămas neschimbate.

Cifra de 15% este ridicol de mare pentru o lună.

Din cauza perspectivelor economice proaste, mă aștept că bula activelor imobiliare să continue comprimarea brutală. Momentan se mai sparge o bulă și anume bula salariilor, împreună cu efectul psihologic profund negativ.

Ceea ce nu cred din articolul de mai sus este că prețurile apartamentelor noi au rămas neschimbate. Apartamentele noi și cele vechi sunt bunuri substituibile, adică dacă nu-ți poți permite un apartament nou, unul vechi poate oferi aceeași utilitate, dacă nu chiar mai mare.

Creșterea prețurilor apartamentelor noi a generat creșterea prețurilor apartamentelor vechi, așa că în cazul scăderii, mă aștept ca situația să fie la fel: scăderea prețurilor apartamentelor vechi să pună presiune pe prețurile apartamentelor noi. Această presiune nu înseamnă neapărat scăderea prețurilor apartamentelor noi, dar înseamnă bunuri la un preț nevandabil, deci insolvență.

Decizia primăriei București de a irosi bugetul local prin cumpărarea de apartamente noi sociale apare astfel că iresponsabilă ; nu va debloca piața ci doar va redirecționa banul public spre anumite interese private.

Later edit: Renderman a detaliat aici evoluția completă a BREI.

Ce se va întâmpla cu salariile?

Economia românească se contractă; cifra de afaceri în industrie, servicii, comerț scade. Procesul de dezinflatie s-a confirmat în luna martie, în condițiile unei relative stabilități a cursului.

Cursul de schimb s-a echilibrat convenabil în preajma sărbătorilor, când se așteaptă și reîntoarcerea românilor din străinătate; în aceste condiții mă aștept că inflația pe aprilie să continue trendul de reducere.

Sectorul privat a trecut deja la ajustări dure de costuri, amplificate și de lipsă creditului din primele luni ale anului. Sectorul bugetar a fost lovit prin reducerea sporurilor.

Fundamental, mă aștept ca salariile reale să scadă, împreună cu productivitatea, alimentând cercul vicios al scăderii economiei. Când analizăm statisticile INS care ne arată că de fapt salariile au crescut, trebuie să ținem cont de al 13-lea salariu plătit în tranșe în februarie 2009.

De pe bloguri – 6 – 11 aprilie

Manole întrevede primele semne ale capitularii imobiliare – fundamental corect; principalul factor va fi de acum psihologia consumatorilor. Ajustarea sectorului privat va fi excesiva in jos.

Index imobiliar - Evoluția in procente a prețului mediu lunar pe tipuri de apartamente.

Khris analizează restantele bancare iar cifrele nu arata nimic bun.

Asybaris - despre impozitul forfetar.

Roxana Iordache sintetizează excelent situația din Republica Moldova.

Flavian ataca subiectul RMO.

Cristian Cocea descrie ușurința "uciderii" actului gazetăresc (via Dilema)

Dan se alătura clubului celor ce nu cred (doar) in aur.

Ramane cum am stabilit!

TMCTV publica ordonanța de guvern finală prin care se introduce impozitul forfetar si eliminarea deducerilor pentru TVA si impozitul pe profit pentru mașinile sub 3,5 t.

Nu se schimbă nimic din ce am discutat. Impozitul forfetar rămâne, dar aplicat conform grilei de mai jos (dar in lei), la fel si eliminările deducerilor de mai sus.

Măsurile vor fi valabile pe perioada 1.05.2009 – 31.12.2010.

Inflatia scade in martie 2009

In condițiile de stabilitate a cursului (in luna martie nu am avut șocuri majore de devalorizare pe leu), inflația s-a redus, atât de la lună la lună cat si de la an la an, conform datelor INSSE.

Concluzia pe care o trag din această situație este următoarea : contracția consumului atât intermediar cât și final înseamnă o reducere a cererii agregate, care pune o presiune de scădere pe prețuri. Consumul a fost unul din principalii factori de creștere economică, iar scăderea prețurilor, materializată prin reducerea inflației este un indicator că economia se contractă.

Același fenomen se întâmplă la o scară mult mai mare in Elveția, UE, China, US.

Un trend ingrijorator

Datele de la INS despre comerțul internațional nu sunt bune; exporturile scad (-24.3% in ianuarie, –27.7% in februarie, diferențele sunt de la an la an). 

Consumul intern a ajuns la stratul rigid, sub care nu mai poate scădea decât cu dureri, în timp ce exporturile sunt pe o pantă descendentă.

Exportatorii sunt cei mai loviți deoarece țările din UE sunt în recesiune și consumul lor scade. În plus, o eventuală trecere pe minus a indicelui prețurilor de consum din UE va impune presiuni de preț asupra exportatorilor români. 

Fara acord, ne apropiam de momentul când deficitul de cont curent începea să pună o presiune reală pe leu, în condițiile în care deficitul nu mai e finanțat ieftin. Din fericire, vor exista EURO în rezerva BNR pentru sprijinirea monedei.

Grila de impozitare forfetara

Din nou „pe surse”, a apărut o grilă a impozitului forfetar.

• impozit de 500 euro pentru CA intre 0-12.000 euro 
  
• impozit de 1.000 euro pentru CA intre 12.000-50.000 euro
  
• impozit de 1.500 euro pentru CA intre 50.000-100.000 euro
  
• impozit de 2.000 euro pentru CA intre 100.000 - 1.000.000 euro
  
• impozit de 2.500 euro pentru CA intre 1.000.000 - 5.000.000 euro
  
• impozit de 5.000 euro pentru CA intre 5.000.000 - 30.000.000 euro
  
• impozit de 10.000 euro pentru CA de peste 30.000.000 euro.
  

Grila este puternic regresivă ; companiile cu cifră de afaceri mare, care sunt mult mai puțin susceptibile la o evaziune simplistă, plătesc tehnic o sumă simbolică. Majoritatea taxelor pe pierdere ar fi venit de la aceste companii.     

Această situație ne demonstrează că scopul celor de la MF este extinderea bazei de impozitare în cazul întreprinderilor mici și fiscalizarea unor sectoare economice neatinse până acum. 

Euroizarea - o greseala in momentul actual

Au apărut în presă articole despre propunerea FMI de a euroiza economiilor estice.

Pentru România, această opțiune este o greșeală în momentul de față.

Euroizarea va presupune practic un consiliu monetar total, în care baza monetară în lei este înlocuită de o bază monetară în EURO, cel mai probabil proaspăt tipărită de BCE, dacă euroizarea se va face cu acordul lor.

Problema noastră e că economia românească nu este pregătită pentru o monedă atât de puternică. Economia românească beneficiază de pe urma unei leu slab, mai ales prin prisma exporturilor. Adoptând euro fără a fi pregătiți, pierdem avantajul competitiv al monedei slabe iar exportatorii vor fi primii loviți prin venituri reale mai mici.

Baza monetară în EURO va fi mult mai puțin susceptibila la inflație, mai ales din cauza obsesiei corecte a Băncii Centrale Europene cu stabilitatea prețurilor. Deoarece ineficiența nu se va manifesta prin inflație, se va impune o devalorizare internă a prețurilor și veniturilor.

Exemplul clasic este Spania; dobânda de referință prea mică a BCE, gândită pentru a ajută în special Germania, a dus la o bulă a activelor în Spania.

Euroizarea economiilor estice mai are și un substrat: dacă țările din est nu-și vor mai devaloriza monedele, băncile cu expunere și cu risc valutar pe zonă scapă parțial de un risc.

Pe scurt: adoptarea EURO e necesară, dar trebuie pregatită. Adoptarea acum, dintr-o dată, ar fi o lovitură grea pentru economie.

Links 06.04.2009

Cotidianul: Tranzacţiile imobiliare, în scădere cu 40% în februarie – pentru ca nu se dau credite ipotecare. E necesar un overshooting in partea de jos a preturilor, pentru a relansa piața.

Business Standard: Statul nu începe lucrările, iar criza se adâncește – din industrie nu vin semne de bune; intențiile de investiții publice nu se concretizează.

Noile clauze ale acordului cu FMI – de la Mediafax / ZF:

Grad de solvabilitate de peste 10% pentru bănci

Criterii de performanţă trimestriale pentru deficitul bugetar

ZF: Rezervele internaționale nete ale BNR vor putea sa scadă in 2009 cu maxim 9 miliarde euro

Impozitul forfetar - finala

Am scris destul despre impozitul forfetar pe acest blog. Este o măsură prociclică: când economia cade (și economia României cade) statul vine să crească povara fiscală. Să nu uităm: Guvernul ne face o acum o favoare prin menținerea temporară a TVA și a cotei unice la nivelele actuale. Să nu fim surprinși de o eventuală creștere de taxe majore pentru persoanele fizice, dacă declinul economiei va fi mult mai mare decât cel bugetat.

Era util dacă creșterile de taxe veneau din 2006, după ce trendul de creștere din 2005 se confirma. Dar pentru că situația bugetului o permitea, autoritățile au închis ochii. Acum când nu sunt bani, presiunea fiscală crește. Guvernul a ales în prima fază măsuri fiscale cu impact social redus (strict ca număr de persoane fizice afectate). Creșterea TVA și a cotei unice ar avea un impact mult mai extins și probabil consecințe sociale mai dure.

Ce înseamnă noul sistem de impozitare

Consider că cele mai importante puncte sunt următoarele:

• impozitul va fi de 0.5% din venituri sau 16% din profit sau 6.500 RON/an, care e mai mare. Se aplică la tot ce înseamnă servicii (IT, contabili, consultanță), imobiliare, leasing, comerț, restaurante.
• Dacă există mașini “pe firmă”, iar firma nu se ocupă cu taximetrie, leasing, dealer sau activități conexe nu se mai deduce nimic, nici la impozit pe profit nici la TVA. Se aplică la toate mașinile, inclusiv la cele luate în leasing financiar, pentru ratele rămase de la 1 mai 2009 încolo. Tot ce înseamnă consumabile/alte servicii/benzină legate de mașină au deductibilitate limitată sau 0.
• Statul nu mai permite de facto deductibilitatea fiscală a reevaluărilor contabile.

Ce este incorect

Nu voi spune dacă măsurile sunt bune sau rele. Mă voi limita la a spune ce nu e corect.

Tehnic, impozitul pe profit se înlocuiește cu un impozit pe venit, de 0.5% (sau 16% x 3%) exact pe timp de criză, când firmele au pierderi. Este o decapitalizare a sectorului privat în favoarea celui bugetului public. Măsura este incorectă, pentru că s-au taxat profiturile dar nu se acceptă la deducere pierderile.

Nu este corect că statul să taxeze profiturile în timpurile de creștere și nu accepte deducerea pierderilor. Lovite vor fi firmele cinstite, care și-au plătit impozitul pe profit, dar văd că acum sunt “obligate” prin lege să aibă profit.

Nu este corect că statul să impoziteze veniturile la prețuri curente, mari din cauza inflației, dar să nu permită la deducere cheltuielile la valoarea actuală ci la valoarea istorică, nemajorată cu inflația. Acest furt de valoare este cel care în anii 1990 - 2003 a distrus încrederea economiei în leu.

În ceea ce privește situația cu mașinile, înțeleg principiul fiscal, fără să fiu de acord cu modalitatea de aplicare : tot ce înseamnă mașină pe firmă care nu are legătură cu domeniul (dealer, taxi, leasing, transportator) e considerată avantaj pentru utilizator și nu se mai deduce nimic, nici la impozit pe profit, nici la TVA. Dar aici statul folosește barosul pentru a zdrobi o furnică. Există firme care chiar folosesc mașinile sub 3,5 tone pentru a obține venituri impozabile.

Cauza reală a accelerării presiunii fiscale este că în timp de criză, capacitatea slabă de colectare a taxelor a devenit critică. Nu putem colecta venituri, dar avem nevoie de ele.

Nu există suficient de mulți inspectori fiscali și nici pregătirea profesională nu este mereu adecvată activității controlate.

• Nu se pot controla suficient de bine prețurile de transfer;
• Nu se pot controla suficient de bine avantajele în natură sau microintreprinderile care există doar pentru a presta activități dependente (a se citi salarii).

Nu neg că au existat și există în continuare abuzuri și din partea contribuabilului, mai ales la ce înseamnă optimizări fiscale la limita legii pentru salarii/mașini/avantaje. Soluția aleasă acum de Guvern este percepută ca nedreaptă pentru că pedepsește toate firmele.

De citit:

Sursa pentru proiectul de OG

Biriș la Antena 3 – emisiunea din 3 aprilie. – un punct de vedere echilibrat.

Guvernul: Nu trebuie sa permitem firmelor un comportament "free rider"

Esential 5.04.2009

Romania – what next? – noul articol al lui Edward Hughes pe tema economiei romanești. Articolul e inca neterminat, dar interesant.

Why Demography Matters, The Romanian Case – un studiu obiectiv a ceea ce înseamnă corecția naturală a experimentelor de tristă amintire cu decretele. Corecția rapida a experimentului demografic comunist e unul din motivele  care mă fac să afirm că sistemul de pensii nu are șanse sa fie mai bun decât e acum, pe termen lung.

Lecturi de weekend 4.04.2009

G20 moves the world a closer to a global currency – Ambrose Evans-Pritchard consideră că FMI a primit posibilitatea reală de crea monedă (SDR), fără control suveran. In articol se enumeră si tările salvate momentan de Fond: Pakistan, Islanda, Letonia, Ungaria, Ucraina, Belarus, Serbia, Bosnia, Romania. Urmează Mexic, apoi cel mai probabil Polonia.

Brad Setser despre G20 - The London summit’s real achievement – la fel ca mai sus, consideră că principala realizare a summitului G20 a fost creșterea semnificativă a rolului FMI, practic – emisiune monetară si inflație in statele dezvoltate, la schimb cu salvarea economiilor emergente.

Despre aprecierea leului

Deși sentimentul piețelor anticipează datele statistice, nu văd îmbunătățiri fundamentale ale economiei care să susțină pe termen lung aprecierea leului, altele decât optimismul investitorilor și intervențiile BNR.

BNR trebuie să nu mai cedeze tentației de a folosi un instrument atât de puternic cum e cursul de schimb pentru reglarea oricărei probleme monetare, cu atât mai puțin ca ancoră antiinflaționistă.

Personal, consider profund greșită reluarea creditării în euro, implicit să persistam în comportamentul economic care ne-a pus la pământ : dependența de euro ieftini. Un leu slab este o cerință fundamentală pentru viitor. Am zis slab, nu foarte slab. Din acest motiv, trebuie relansată creditarea în lei sau în orice altă monedă care poate fi tipărită local.

Creditele în EURO/USD au pe termen mediu un risc mărit de dobândă. Când criza va trece (și va trece), lichiditatea enormă aruncată pe piață va trebui eliminată; cel mai probabil - prin dobânzi.

Intrarea Romaniei în zona EURO este îndepărtată și nu o pot lua în calcul acum.

Naționalizarea pierderilor

Problema cu știrea referitoare la preluarea creditelor neperformante (adica naționalizarea pierderilor) este următoarea: creditele restante în februarie 2009 se ridică la 4,25 miliarde lei, conform statisticilor oficiale. Suma e mică și nu impresionează pe nimeni; in mod clar, nu creditele restante acum sunt miza .

Problema reală ar fi o eventuală garanție vastă acordată de statul român care să acopere pierderile viitoare. În bilanțurile băncilor există pierderi reale, dar necontabilizate încă; o garanție publică ar putea permite recunoașterea pierderilor și recapitalizarea băncilor. Este ceea ce s-a întâmplat în Suedia și este ceea ce încearcă SUA să evite. Este varianta cu dureri de intensitate mică, dar prelungite.

Băncile române beneficiază acum de o relaxare legislativă și monetară:

• s-a redus nivelul de provizioane pentru credite cu 25% din nivelul garanției;
• s-a relaxat politica monetară pentru EURO, prin reducerea RMO; reducerea va continua și pe viitor;

După toate semnalele, nu este suficient. Chiar dacă o susținere a statului ar fi potențial necesară pentru stabilitatea sistemului, intervenția se poate face astfel încât contribuabilul să nu piardă; vor trebui să piardă ceva acționarii actuali.

De citit: Intr-un an vom avea si banci in portofoliul AVAS (via Ziarul Financiar)

FMI si creditele neperformante – stire neconfirmata

Din Capital, via Balonul Imobiliar, aflăm că în acordul cu FMI ar exista o clauză prin care statul ar prelua creditele neperformante ale băncilor românești.

Declarația lui Adrian Vasilescu aduce doar niște nuanțe: clauza nu e secretă și s-ar referi la creditele întârziate la plată.

Știrea e încă cu titlul de zvon, așa că nu o voi comenta prea mult încă.

Links 02.04.2009

Studiu imobiliar din Gândul – Darian sunt printre putinii evaluatori ale căror opinii merita ascultate.

Bancherii pun inca un sfert de miliard de euro la saltea – pierderile din creditele neperformante încep sa apară si in bilanțurile bancare, nu doar in discuții.

Document pregătitor al vizitei ministrului austriac de Externe – știrea urmărită pentru a vedea mențiunile despre situația economica si despre băncile austriece.

La aprobare, aveam o treime din deficit – scăderea economiei din trimestrul I reduce încasările bugetare; tinta de 2% devine tot mai nerealista, iar 4.6% tot mai optimista.

Deficitul de cont curent scade prea repede

Economia României încetinește brutal; deficitul de cont curent este un factor de risc, dar acum se reglează mult prea repede și poate dezordonat.

Reducerea deficitului comercial ascunde și vești proaste, deoarece importurile conțin și elemente ce vor fi exportate ulterior; astfel, reducerea importurilor alimentează o viitoare reducere a exporturilor.

Deficitul de cont curent din ianuarie 2009 este 4 ori mai mic decât cel din septembrie; excluzând factorii sezonieri, scădere mi se pare îngrijorătoare pentru că ne indică o încetinire mult prea puternică a industriei.

Reducerea consumului din trimestrul IV a fost o veste bună, dar trendul trebuie să continue. Întărirea EUR-ului și o reducere a dobânzilor pot da semnale false pentru consumatorul român.



Problema unei corectii prea rapide este că induce costuri inutile.

Incă o dovadă că leul este supraevaluat

Susținerea leului și reducerea intrărilor de EURO s-a văzut clar în luna martie, când rezerva BNR s-a redus cu 796 milioane EUR, și îmi permit să speculez că mare parte a acestor ieșiri s-a datorat susținerii leului, sau mai exact, susținerii consumatorilor și a firmelor îndatorate în EURO.

Reducerea creditului în EURO a presupus și rambursarea măcar parțială a finanțărilor atrase de bănci, ceea ce a însemnat reducerea sumelor constituite ca RMO la BNR.

Necesitatea împrumutului apare acum ca evidentă, situația nu era sustenabilă pe termen lung.

Later Edit:  Ionuț mi-a atras atenția asupra celor 422 milioane diferențe de curs; am refăcut calculul și așa este.  

Rămâne diferența de 262 milioane EURO care să explice intervenția BNR în piața valutară; să vedem volumele de tranzacții pe martie, că să știm dacă suma e mare sau mică.

Sursa: BNR
Via: TMCTV

Ce înseamnă reducerea RMO? (I)

BNR ne-a surprins ieri cu eliminarea RMO pentru pasivele în valută cu scadență reziduală mai mare de doi ani, începând cu perioada de aplicare 24 mai-23 iunie 2009.

Prima etapă este să estimăm cât de mare ar putea fi impactul: mergem pe site-ul BNR, bază de date interactivă și aflăm că datoria brută pe termen lung a băncilor este de 14,93 miliarde EURO, din care 8,2 miliarde sunt împrumuturi pe termen lung; datele sunt disponibile pentru septembrie 2008. Datorie pe termen lung înseamnă datorii care sunt scadente peste un an, deci mult mai mult decât datoriile scadente peste doi ani, afectate de scăderea RMO.

Astfel, sumele care teoretic ar putea ieși sunt de maxim 3* miliarde EUR, cu mențiunea că această sumă este o estimare "worst case scenario", sumele reale sunt ceva mai mici. Deoarece nu cunosc sumele scadente pentru perioade peste 2 ani, nu pot estima mai bine.

Trebuie menționat că RMO zero pentru pasivele în valută cu scadență reziduală mai mare de doi ani nu este nici pe departe o noutate; RMO a fost 40% pentru aceste pasive doar din 2006. Din 2002 până în 2006, RMO pentru aceste pasive a fost tot 0.

* am aplicat 40% la datoria pe termen lung; rezultatul a fost rotunjit.

Business Standard estimează suma la 2 miliarde EUR. Pare ceva mai rezonabil. Lucian Croitoru, la "Money Show", a estimat suma la 800 milioane EURO.