Susținere pentru Renderman

Dacă nu știați, Renderman este cel care de unul singur a reușit să creeze o bază de date a prețurilor de strigare ale apartamentelor din București și să surprindă cu acuratețe trendul și modul în care se mișcă piața.

Se pare că dorința de transparență a pieței este combătută aprig de anumiți oameni de bine. Va rog să citiți link-ul următor și poate acum o să înțelegem cu toții de ce suntem una din puținele țări din Europa fără statistici imobiliare, dar cu baloane. Tot imobiliare.

Shock and awe – varianta locala

Incredibil, dar adevărat! Încep sa-mi imaginez cat de mare a fost presiunea sistemului bancar pentru ca BNR sa dea cu 380V in muribundul numit creditarea in valuta. Este un soc imens pentru economie, care va fi inundata cu euro ieftini.

Voi reveni cu comentarii.

Sursa: BNR a redus la zero rata rezervelor minime pentru pasivele in valuta cu scadenta mai mare de doi ani | Ziarul Financiar

Bogătia legiferată

Iată că din nou suntem surprinși de Ministerul Finanțelor cu o noua măsură (in stadiu de propunere) crunt prociclică : prag minim de impozit forfetar de 1300 de EUR.

La un impozit pe microîntreprinderi de 3%, asta înseamnă că prin lege se impune teoretic o cifră de afaceri minimă de 43.000 EUR pe an, indiferent de firmă, număr de angajați, activitate. E absurd! Cine câștigă mai puțin, e impozitat mai puternic.

Circulă cu titlu de zvon si revenirea la un stadiu de impozitare progresivă, dar nu comentez nimic pană nu vedem proiectul de cod fiscal.

Nu pot sa nu menționez falsele economii făcute de ANAF, care decide sa îngrămădească contribuabilii la cozi la ghișee pentru depunerea declarațiilor, in numele unei economii de 5 milioane lei. Dar timpul pierdut la cozi nu are valoare? Dacă contribuabilii ar fi muncit in loc să-si piardă timpul la cozi, cate venituri impozabile s-ar fi realizat?

Sursa: Realitatea

Noii imobiliari

Logica spune ca noii dezvoltatori și investitori imobiliari vor fi băncile. Unele bănci au finanțat proiecte gândite prost, valorizate prost și vândute prea scump, pe baza unui business plan simplu: “lăcomie și credit ieftin”. Astfel, băncile vor fi nevoite să execute garantii și să preia activele imobiliare.

Lichidarea forțată și vânzarea către “rechini” la prețul pieței ar însemna ca pierderea potențiala din bilanțul băncilor să se realizeze; asta înseamnă dividende mai mici, bonusuri mai puține pentru management.

Alternativa este ca băncile să-și înființeze proprii dezvoltatori și investitori imobiliari care să preia activele imobiliare din activul băncii, la un preț corect – adică mai puțin decât valoarea contabilă, dar mai mare decât prețul de vânzare forțată. Acești dezvoltatori vor putea să realizeze in timp valoarea activului imobiliar, înlocuind generația actuala de bișnițari de buzunar autointitulați "dezvoltatori".

Soluția e deschisă doar băncilor care vor putea sa finanțeze acest montaj.

Sedinta CA al BNR din 31.03.2009

Sunt (mari) șanse ca mâine sa vedem reducerea RMO pentru resursele in EURO, atrase pe termen lung.

Nu ar fi rea nici o relaxare - măcar cosmetică - pentru lei.

Drogul

Ce vedem acum în economie se poate asemăna din punct de vedere medical cu sevrajul. De aproximativ 18 ani, dar accentuat în ultimii 4, România a devenit dependentă de un drog economic - de EURO ieftin.

În spatele leului stă o economie încă necompetitivă, care produce insuficientă valoarea adăugată. Acestui fapt s-a adăugat și guvernarea slabă, care a apelat fără discernământ la tiparnița de bani. Pe bună dreptate, populația și firmele s-au ținut departe de moneda slabă.

EURO (anterior DM sau USD) e o monedă stabilă, care are în spate un colos economic ce produce extrem de multă valoare adăugată, este emis de o bancă centrală credibilă și obsedată de stabilitatea prețurilor. Tot ce nu e leul!

EURO-izarea economiei românești nu ar fi fost posibilă fără complicitatea BNR, care a găsit astfel o metodă de a păstra o aparentă stabilitate a leului dar abdicând de la o politică monetară corectă.

Un EURO ieftin a fost tot timpul ancora inflaționistă a BNR; românii au fost împinși spre EURO, care era o monedă stabilă, care păstra puterea de cumpărare și dădea acces la o piață enormă. În plus, cursul de schimb era oarecum stabil, iar din 2004, leul s-a apreciat considerabil față de euro.

Astfel, foarte multe lucruri au ajuns să fie dependente de un EURO ieftin:

• profitabilitatea firmelor și implicit veniturile bugetare și PIB-ul;
• stabilitatea financiară;
• averea și solvența populației;

Fundamental, cursul de schimb EURO - leu depinde de schimburile economice, mai exact: ce anume produce economia românească astfel încât să fie dorit de consumatorii din UE iar ei să ne dea EURO pentru ce le vindem noi? Având în vederea competitivitatea încă redusă a economiei românești, răspunsul la această întrebare nu e foarte vesel.

Problema e că România nu poate tipări EURO și este dependentă de un factor de necontrolat. Din momentul declanșării crizei, creditul ieftin a dispărut iar România a ajuns în situația unui drogat care rămâne dintr-o dată fără doza zilnică.

Creditul extern în EURO s-a redus enorm și a fost nevoie de o intervenție masivă din partea FMI și a băncilor-mamă din UE pentru a încerca să stabilizeze situația.

Păcatul originar a fost dependența de euro ieftini și acesta este răspunsul la întrebarea lui Sorin Paslaru.

Iată de ce sunt de părere că revenirea la comportamentul inițial și la relansarea creditării în EURO prin reducerea RMO este o măsură proastă. Avem nevoie de creditare, dar în lei, iar pentru a relansa creditarea în lei e nevoie de o inflație mică. Pentru o inflație mică, e necesar ca Guvernul și BNR să renunțe la a se mai juca cu banii ca și cum le-ar aparține.

Statul încă mai crede că banii din economie îi aparțin. E o greșeală enormă!

Links 29.03.2009

 

Roubini despre planul lui Geithner – practic nu crede ca va fi suficient.

via RGE

Links 28.03.2009

 

Scrisoarea băncilor-mama de la Viena - Scrisoarea este un document important, care trebuie citit in sensul “nu vom falimenta subsidiarele din Romania”. Este suficient cat să calmeze niște nervi. Da, RMO va fi folosit ca sa iasă banii din tară.  Scrie si de un stress-test.

BCE a dat semnalul emisiunii monetare – in sfârșit, prima veste cu adevărat bună.

Serbia receives 3 billion euro IMF loan – un nou membru in clubul “Salvati de FMI”. Sunt mirat de liniștea de pe frontul bulgar, a căror monedă e clar supraevaluată.

Greul de abia începe

Presa română a fost aproape de euforie zilele trecute, plină de declarații festiviste ale autorităților:

• s-a agreat un acord cu FMI, suma este decentă iar condițiile bune;
• guvernatorul Isărescu vede creștere economică;
• investitorii speră la creșterea prețurilor activelor;
• băncile au agreat neoficial să țină banii în România - nu știm în ce condiții;
• guvernul se pregătește să mai scadă ceva taxe;
• leul se pregătește să spargă 4.20, în jos.

Mai să cred că toată criza e în urma noastră.

Rămân totuși niște probleme:

• reducerea RMO la euro pare sigură; banii vor ieși din țara.
• România a ajuns necompetitivă la nivelul ei de dezvoltare, datorită bulei activelor și a forței de muncă;
• sectorul privat are un serviciu al datoriei dificil în acest an;
• băncile încă nu au încredere în economie pentru a o credita.

Împrumutul FMI a venit la timp, însă există o neîncredere a băncilor în economie, care nu va duce la creșterea creditării așa cum ne așteptăm. Va urma frica clienților de a mai lua credite.

Băncile române au greșit când au pariat nepermis de mult pe umflarea exponențială a creditului, mai ales cel în valută. Krugman are o propoziție memorabilă în acest context: "Confidence is low because people have become realistic."

Principalul risc extern este deflația din UE, care din cauza politicilor nepotrivite ale BCE are mari șanse să se declanșeze, iar exporturile românești vor fi în continuare lovite. Pe frontul "de-acasă", reducerea creditării va adânci recesiunea.

România mai poate încă relaxa politica monetară, dar nu mai poate utiliza în niciun fel pârghiile fiscale.

Declaratia zilei

Nu este puseul de optimism pentru public al guvernatorului, care nici măcar nu merită comentat, ci observațiile realiste ale lui Radu Merica.

Citez din articol:

"Băncile care si-au blocat banii in speculațiile cu terenuri ale investitorilor nu vor recupera nici 25% din credite, însa continua deocamdată sa prelungească termenele de rambursare a creditelor, prelungind practic o aterizare inevitabila. Încă nu separa creditele bune de cele rele si nu-si asuma pierderile pentru a o putea lua de la capăt".

Cei care cred că “activele toxice” sunt doar derivate și nu există in Romania ar trebui să știe că multe firme țin activele in evidentele contabile fără să înregistreze pierderile de valoare; astfel, agenții economici pot să apară ca având active considerabile, dar de fapt, realitatea economică să fie cu totul altfel iar pierderile să fie doar necontabilizate, nu inexistente.

Imprumut FMI+UE= ce?

Așa cum am detaliat aici, sunt scadente în 2009 împrumuturi de 34 miliarde EUR.

Rezerva BNR e de 26 miliarde EUR.

Azi s-a anunțat că vom primi în total 11.8 miliarde EUR în 2009 de la FMI + UE.

Aparent, chiar dacă toate creditele scadențe nu se reînnoiesc, suntem ok.

Totuși ,

11 miliarde EUR sunt plăți de dobânzi și principal ale statului. Acestea ar trebui înlocuite cu un alt nou împrumut de 11 miliarde EUR, luat de pe piața creditelor în condiții de rating junk al României și de spread CDS de 505 bps. Adică nu se poate.

Restul de bani, datoria privată, sunt credite în marea majoritate pe termen scurt. Acestea trebuie reînnoite în aceleași condiții dificile, de către băncile străine și alți investitori străini.

Dar nu numai către băncile fiică din România. Pentru că aceste datorii sunt de 4 mari feluri (în milioane EUR):

• credite către băncile fiică: 1.122,1
• depozite de bani la băncile românești: 7.453
• credite luate de firme direct de la bănci străine: 5.421,6
• credite luate de firme de la companiile mamă, credite comerciale: 3.053,6

Cifrele le luăm de pe site BNR secțiunea statistica, bază de date interactivă, datoria externă. Se remarcă faptul că liniile de creditare bancă mamă către bancă fiică, sunt de numai 1 miliard EUR. Și numai despre ele s-a discutat, ca să nu fie retrase.

Ce se va întâmpla cu cele 8.5 miliarde EUR împrumutați de companii?

Sau cu cele 7.5 miliarde EUR depuși în depozite la temen în bănci românești? Și folosiți de bănci pentru a da credite pe 10-30 de ani.

De aceea e important să vedem ce se întâmplă cu:

• creditarea;
• exporturile.

Din credite câștiga angajații în bănci, asiguratorii, comercianții, statul, importatorii, constructorii, speculanții.

Din exporturi câștigă firmele ce au luat credite și produc ceva real, ce trebuie exportat pentru a plăti creditul și a obține profit.

Tot din secțiunea statistica de pe site-ul BNR, comportamentul financiar al populației, vedem că volumul total de credite în euro, scade. Asa cum am detaliat aici.

Conform raportului INS comentat la TMC situația exporturilor e jalnică, -24.3%.

Rămâne întrebarea, cum va da guvernul euro populației și firmelor exportatoare pentru a-și plăti datoriile...

CDS-urile pentru Romania

Unul din principalele avantaje ale semnării acordului cu FMI este îmbunătățirea percepției de risc a României.

Astfel, CDS-urile pentru România au scăzut dramatic de la 700 bp (adică approx 7%) la începutul lunii martie până la 501 bp.

Scăderea riscului de țara duce cel puțin la o reducere a costului creditului extern, amplificată de rata RMO; nu înseamnă că această reducere se va vedea automat și la utilizatorul final, dar îmbunătățirea percepției este clară.

Co-autor al blogului

Începând de azi, acest blog are co-autor pe Alexadi, care a acceptat invitația de a contribui cu analize, comentarii și informații pe domeniul economic pe acest blog.

Îi mulțumesc pentru că a acceptat invitația de a scrie și îi urez spor la scris!

E oficial!

E oficial, suma împrumutată de la FMI este de 19 miliarde EURO.

Consider deficitul de 4.6% ca fiind o concesie semnificativă făcută de FMI; deficitul 4.6% este o cifră rezonabilă, dar care presupune să nu existe excese de pomeni electorale. E imposibil de spus de acum dacă se va respecta sau nu.

Creșterea economică de -4% este doar o țintă optimistă, nu o consider acum ca o estimare realistă.

Sursa: IMF Adds Credit Lines as Romania Closes In on Aid Deal - WSJ.com

Esențial 24.03.2009

East Europe Forecasts Are All Getting Revised Down – Edward Hugh, despre un raport “Capital Economics”. Prognozele nu sunt foarte bune.

Do They Have Parachutes In Bulgaria? – despre riscurile economice ale Bulgariei; sunt într-o situație mai proastă decât România, din cauza intrărilor (mai) reduse de euro.

Bulltrap?

 Creșterea creditării s-a temperat in februarie la 30,7%, in ritm anual - Business Standard

Sunt de acord că Bursa -  mă refer aici la cea locală - a anticipat în preț cu cel puțin 18 luni actuala criză, însă nu găsesc acum cauze pe termen lung pentru euforie.

Una din dovezi este scăderea constanța a creditării, care a început în octombrie 2008 și continuă. Restantele au crescut spectaculos, și se pot corela cu deprecierea leului.

Băncile au încă motive să nu crediteze economia, datorită incertitudinii, iar acordurile de limitare a mișcării capitalurilor către băncile mamă nu pot veni decât cu garanții publice din partea beneficiarului - statul român.

Ce vom primi în schimb din partea băncilor?

Deja politica monetară a BNR începe să se relaxeze. Scăderea RMO pentru EURO, deși circulă insistent doar la nivel de zvon, o putem considera drept relativ credibilă.

BNR a redus în mod nivelul provizioanelor pentru credite neperformante, o măsură oarecum anticiclică, dar care are efect doar la nivelul profiturilor bancare - în sensul creșterii lor - , probabil la schimb cu o reducere mai mică a RMO. Profiturile lui 2009 se vor distribui in 2010, deci ieșirea de lichiditate se va produce atunci, după luna mai 2010.

Ce se cere este relansarea creditării. Problemă pe care o sesizez este riscul de țara mărit și neîncrederea bancherilor în economie; din acest motiv, nu cred că nivelul creditării se va relansa semnificativ.

Links 21.03.2009

 

CEE: External balances are improving - o notă de research optimistă de la Danske Bank.

RGE – Reversal of capital flows in the Emerging World – un rezumat concis despre finanțarea externă în țările emergente.

Gold is Expensive – un punct de vedere interesant, care merge contra “înțelepciunii” populare - “aur, arme, ferme”.

Jonglerii contabile cu provizioanele

Băncile au primit aprobarea de la BNR să-și reducă provizioanele pentru creditele neperformante.

Este doar o măsura cosmetică; creditele rămân neperformante, riscurile rămân la fel de crescute, doar ca riscul si pierderile aferente nu mai sunt contabilizate. Băncile arată un profit frumos, riscurile sunt bine ascunse și știute doar in interior.

Situațiile financiare ale băncilor devin astfel mai opace iar viitorul băncilor mai puțin predictibil de către terți. Standardele contabile conservatoare lăudate până ieri sunt abandonate cu ușurință când profitul scade.

“Shock and awe”

Am împrumutat titlul consacrat pentru a caracteriza ultima decizie de politica monetară a FOMC.

US devine a treia tară care recurge oficial la emisiune monetara in lupta cu deflația, după UK si Elveția. In fata căderii inexorabile a preturilor, FED-ul  rămâne fidelă concepțiilor lui Bernanke de a evita deflația prin orice mijloace.

Fără să menționez un interval de timp, dar care oricum nu va fi viitorul apropiat, se creează premisele unei inflații consistente; BCE va fi forțată in curând să ia masuri asemănătoare.

Salvăm de fapt consumatorul român?

Părerile “populare” din presă sau din online înclină spre condamnarea acordului cu FMI. Combatanții se folosesc mult de o retorică grea, iar argumentele repetate ad nauseam sunt :

• Ei au furat, ei să plătească - ei fiind oricine altcineva, de la bănci la bugetari ;
• Conspirație internațională, poporul va robi ca să plătească ;
• Ajutăm de fapt firmele străine.

Cum am ajuns aici

Până în 2004, munca în România era descurajată. Impozitele erau mari, salariile negre, creditele mici. În 2005, a apărut cota unică, o idee bună până în 2007. Cu această ocazie multe din salarii au ieșit la suprafață.

Din 2006 și până azi, românii au trăit mai bine decât își permiteau. Am trăit pe datorie și cu creditele luate am adus bunăstarea dintr-un viitor ipotetic în prezent. EURO erau ieftini și disponibili la discreție în băncile mamă din Austria, Franța, Italia sau Grecia. Era normal ca banii să migreze în masă spre țările din Europa de Est care ofereau randamente ridicate.

Practic, am împrumutat bunăstare și am folosit-o pentru apartamente, terenuri, consum, plasme, vacanțe pe care altfel nu ni le-am fi permis. Toate finanțate din credite ieftine, în EURO. Din 2005 până în 2007, euro s-a tot depreciat față de leu, iar veniturile reale ale romanilor păreau să crească; nici firmele nu au stat degeaba - retailul s-a extins vertiginos, construcțiile au explodat.

Principala problemă e că ne-a plăcut atât mult bunăstarea împrumutată, încât nivelul de deficit de cont curent a crescut de la an la an, ajungând în 2008 la nivele nesustenabile, de 16,7 mld EURO. Căpșunarii și investițiile străine au finanțat ieftin acest deficit, dar pană la un punct.

Astfel, la data de 31 decembrie 2008, populația avea datorii de 99,5 miliarde de lei ; peste 50% din această datorie e în EURO și folosită pentru consum. La aceeași dată, agenții economici – firmele - aveau datorii de 95,1 miliarde de lei.

Băncile au răspuns rațional foamei de credite și bunăstare rapidă dând credite și mai multe credite, mult mai multe credite. Din cauza pieței imature și a consumatorilor nesofisticați, profiturile din comisioane și dobânzi au fost pe măsură.

Care era scenariul optimist ? Ne împrumutăm, consumăm, salariile cresc, ne împrumutăm și mai mult. O schemă Ponzi clasică, bazată pe creșteri salariale. Desigur, e schemă Ponzi doar în alte țări, în România se numește creștere sănătoasă, ajungere din urmă, salt peste etape.

În 2008, criza a lovit și România. Brutal și simplu: nu au mai intrat euro în țară, imediat, cursul a început să crească, ajutat și de speculatori. Ratele în euro au crescut automat, dobânzile la euro au crescut, veniturile în lei au rămas aceleași.

Actorii principali

Cei 4.8 milioane de români cu rate la bănci care au împrumutat bunăstare, descoperă că trebuie să o plătească mai scump decât și-au imaginat.

Expuse au fost și firmele, mai ales din domeniul construcțiilor, care au intrat în spirala creșterii prețurilor și descoperă acum că activele s-au prăbușit, în timp ce datoriile au rămas constante.

Vinovate sunt și băncile, care au creditat fără respectarea standardelor de prudență.

Iată de ce consider că acest împrumut este o centură de siguranță :

• pentru consumatorul român cu rate în EURO la bănci, pentru a se întârzia pe cât posibil contactul cu un leu valorizat la cursul real de schimb.
• pentru bănci, pentru a se întârzia pe cât posibil recunoașterea pierderilor și executarea forțată a datornicilor, primele vizate fiind betoanele moarte, dar estimate pe hârtie că ar valora 2000 eur/mp.
• pentru BNR, care a permis "euroizarea" economiei, pierzând astfel o parte importantă a controlului creditului.

Acum se dorește relansarea creditării, prin reducerea RMO la euro. Altă idee proastă, pentru că ne reîntoarcem la comportamentul economic care ne-a adus în criză. Dar nu FMI sau împrumutul de la FMI ne-a adus aici, ci bunăstarea împrumutată în EURO, pe care descoperim că nu o putem rambursa la costul ei real.

Țintele optimiste ale anului 2009 – deficit de 4.7%, scădere economică cu 4%

Dezastru cu ştampila FMI: recesiune de 4% şi deficit bugetar de 4,7% - Cotidianul

Presa comentează populist și neinformat aceste previziuni. Ele reprezintă realitatea pe care nimeni (politicieni, analiști, media) nu a dorit să o discute public până acum.

Reducerea economică de 4% este o aterizare dură a economiei. Am ratat “soft landing-ul” economiei deoarece “cineva” (BNR, Guvernul) a insistat să facă din anul 2008 un record. Un record inutil.

4% scădere economică este totuși o cifră bună dacă se realizează, însă trebuie ținut cont și de riscul de deflație din UE, care poate fi importat, cu întârziere, și în România.

Deficitul bugetar de 4.7% - în sfârșit o cifră realistă, dar nu ușor de atins. Așa cum am mai scris, un deficit între 4% - 5% este o corecție realistă, care poate evită convulsii sociale majore și implicit volatilitatea politică. Nu exclud total ajustarea unei taxe majore, poate o creștere redusă a cotei unice.

Este în continuare regretabil că Guvernul nu a putut fi realist fără constrângeri externe.

O declarație a primului ministru

Alex Dumitrașcu ne pune la dispoziție transcrierea emisiunii Nașul din 16.03.2009, unde a fost prezent d-nul Boc.

Citez din transcript:

Realizator: Asta este marea problemă de astăzi a crizei, faptul că sunt blocate finanţările?

Emil Boc: Astăzi sunt blocate, iar bani pe piaţă nu există. Nu există pentru că domnul Pogea, ministrul Finanţelor, cumpără tot ce este pe piaţă, nu există lichidităţi, cumpărăm bani să plătim datoriile restante ale vechii guvernării, pensiile, salariile. Nu există lichidităţi pe piaţă. Şi atunci o parte din banii pe care îi vom lua din împrumutul extern, dacă vom decide sa îl luăm, se vor duce şi la Trezorerie, pentru a lăsa nişte lichidităţi pe piaţă pentru economie, să poată fi găsiţi bani pe piaţă pentru investiţii, pentru credite, pentru a putea exista o masă monetară în circulaţie. Pe de altă parte, repet, discutăm cu băncile, şi în special cu băncile-mamă, să menţină liniile de finanţare pentru România. Avem garanţiile lor că o vor face. Şi dacă se va lua acest împrumut, va fi o discuţie foarte serioasă, Banca Naţională, bănci, guvern, în condiţiile în care se pot diminua, dacă ai o rezervă consistentă, rezervele minime obligatorii pe care le are Banca Naţională, [..]

Concluzii:

• nu exista lichiditate in piață, implicit creditarea economiei e semi-blocată de stat, aproape intenționat;
• Ministerul Finanțelor absoarbe toată lichiditatea pentru a finanța deficitul de anul trecut;
• Se dorește reducerea RMO, împreună cu o promisiune din partea băncilor că vor continua creditarea.

Păcatul originar și principalul risc este dependența de EURO.

Sursa transcript

Context

Trezirea la realitate sau răzbunarea lui Manole

Colliers: Piaţa imobiliară s-ar fi blocat oricum, şi în lipsa crizei financiare - Mediafax

In sfârșit, primul comunicat lucid din partea unui reprezentant de seama al industriei, care până de curând trâmbița creșteri, creșteri, creșteri.

Un citat relevant din articol:

"Lăcomia şi superficialitatea ne făceau să nu vedem nevoile pieţei. (...) Perioada în care se vindea orice la orice preţ s-a dus", a spus reprezentantul Colliers.

După doi ani, Manole se poate considera definitiv răzbunat :). Inclusiv agențiile imobiliare încep sa-i dea dreptate.

Teoria conspirației?

Ca regulă generală, sunt sceptic în ceea ce privește conspirațiile. Am fost tentat la început să cred că (posibila) reducere a  RMO la euro ar fi parte a unei astfel de conspirații. Să încercam să analizăm această situație din strict perspectiva intereselor economice.
 

O explicație posibilă este că situația este mult mai rea decât ne imaginăm. Ne amintim de declarațiile guvernatorului, care ne asigura că 90% din liniile de finanțare ale băncilor vor fi reînnoite.
Reducerea RMO ne indică faptul că lucrurile nu stau chiar așa.

Practic, se cere și României să contribuie la ajutorarea unui sistem bancar (român sau cel din țara băncilor-mamă).

Întregul sens al reducerii RMO la euro este crearea unui cadru controlabil de rambursare a liniilor de finanțare ale băncilor-mamă, caz care ne demonstrează că încrederea în România este mult mai scăzută decât credem.

Să nu uităm că una din condițiile menținerii prezenței băncilor nordice în țările baltice a fost menținerea consiliilor monetare și evitarea devalorizării.  Nu aș fi surprins să aflu că reducerea RMO la euro este una din condițiile continuării normale a afacerilor pentru cel puțin unele din băncile locale.

Reducerea RMO pentru EURO este o greșeală

Se vehiculează că BNR ar trebui să reducă rata rezervelor minime obligatorii pentru EURO, că urmare a acordului cu FMI. Este o greșeală.

RMO nu are nicio legătură cu situația macroeconomică, ba din contra, acum e un factor de stabilitate pentru băncile care și-ar fi ipotecat și sediile pentru a da mai multe credite în EURO în timpul bulei creditelor din 2007 - 2008;

Nu avem de ce să stimulăm creditarea în EURO; creditarea în EURO trebuie în continuare limitată, mai ales pentru persoane fizice și trebuie stimulată creditarea în lei.

Reducerea RMO pentru EURO ar duce în prima fază la o apreciere nedorită a leului, care ar trimite semnale contrare în economie.

Reducerea RMO nu ar avea niciun impact pozitiv în îmbunătățirea poziției macroeconomice a țării. Este doar o cerință a industriei bancare de a-și salva profiturile și de a transfera riscul valutar spre populație.

Reducerea RMO la EURO ar fi posibilă ulterior tragerii mai multor tranșe din împrumut, când leul va fi consolidat la un nivel corect, iar îmbunătățirea situației macro va fi clar vizibilă și nu vor fi necesare promisiuni din partea băncilor care nu pot fi ținute, de genul "Păstrăm banii în țara".

Links 16.03.2009

Nimeni nu mai vrea sa cumpere la "prețul zonei", ci numai la "preț de criza" – sau consultanții imobiliari descoperă criza.

Masurile anticriză propuse de guvern – reducerea parafiscalitătii e o măsură bună, poate prima anticiclică luată de guvern.

Creșterea salariilor din Romania si Bulgaria depășesc avansul productivității de cinci ori – sau de ce inflația a continuat sa crească in ciuda politicii fiscale dure a BNR, de ce pierdem competitivitate externă, de ce am stimulat balonul creditării nesustenabile când toata lumea credea că o creștere a salariilor de 25% pe an este regula si nu excepția.

Links 15.03.2009

 

Adrian Panaite – Nu vreau sa fiu solidar – nu e rău, dar in cazul de fata se aplica legea numerelor mari.

Interviu cu Manole (Balonul Imobiliar) -  foarte lucid si la obiect.

Slovenia’s Economy Falls Off The Roof, While Slovakia Slides Into Recession – cele mai stabile doua economii din Europa de Est, fara risc valutar, sunt afectate dur de criza.

România trebuie ieftinită

În ultimii 4 ani am avut parte de mai multe baloane.

• un balon imobiliar, care a înregistrat o creșteri de 10 ori;
  
• un balon al prețului forței de muncă, care a înregistrat creșteri ale salariilor peste productivitate;
  
• un balon al consumului, când s-a înrădăcinat ideea că creditul cu buletinul e un drept constituțional;
  
• un balon al administrației publice, care s-a mărit în număr și în salarii primite.

Astăzi când vine nota de plată, vedem că multe din aceste baloane se sparg rapid, și odată cu ele și visele de îmbogățire rapidă, rezultate din psihologia populară istorică de rentier. Una din concluziile imediate este că numărul de rentieri nu poate fi atât de mare pe cât s-ar dori.

Baloanele de mai sus au erodat masiv competitivitatea externă țării. S-a crezut că putem recupera decalaje de 50 de ani față de țările vestice în doar câțiva ani, și doar prin pompare de bani în economie. Nu merge așa!

Calea cea mai simplă de ieșire din recesiune este prin export, prin stimularea consumului productiv intern (adică NU cel final, al populației).

Venirea FMI a fost întâmpinată cu venin mediatic, fără a se înțelege situația fundamental proastă a României și mai ales fără a se înțelege incompetența economică greu de definit a celor care ne-au adus în 2009, după o creștere economică respectabilă, la niște dezechilibre macroeconomice enorme.

Reacția pe care o vad pare a fi reacția bolnavului care începe să țipe când se trece la dezinfectarea rănilor; tind să cred în concluziile FMI (unde există totuși o expertiză macroeconomică uriașă), decât să dau acum importanță spuselor oficialilor români care au descoperit recesiunea în martie 2009.

Soluțiile cerute vor fi simple:

• eficiență bugetară (dar la un deficit de 4% - 5% din PIB)
• reducerea consumului și implicit a inflației, care cel mai probabil se va produce din semestrul 2, dacă trendurile de reducere a consumului continuă;
• ulterior, se poate relaxa politica monetară, doar pe lei, și se pot folosi banii din împrumut pentru susținerea leului, dacă va fi cazul.

Primele efecte ale acordului* cu FMI

SocGen nu mai pariază pe deprecierea leului si isi inchide pozitile lungi de vanzare contra monedelor din regiune.

Nu sunt singurii. In plus, vor fi suficienți EURO in rezerva incat BNR sa apere leul in cazul reducerii RMO.

* - viitor acord.

CHF in scădere

Pentru a salva ceva din competitivitatea externa, Banca Centrala a Elveției a intervenit direct împotriva francului.

Scăderea se vede inclusiv in cotația cu leul;  e un nesperat balon de oxigen pentru cei cu credite in CHF – putini in Romania, dar foarte mulți in Polonia, Ungaria.

 

Sursa: FXStreet

Taxele mărite - recapitulare

Sa recapitulam rapid ce taxe au fost crescute in 2009.

• contribuțiile pentru asigurări sociale (CAS) – 3.8pp agregat;
• contribuții de sănătate (CASS) – cel mai probabil cu 2pp;
• taxele pe clădiri – “actualizate la inflație”, procent de aproximativ 20%;
• au crescut in avans accizele la țigări si alcool.

Ce se pregătește:

• impozit forfetar;
• extinderea bazei de produse accizabile.

Ce poate aduce nou acordul cu FMI:

• creșterea cotei unice;
• creșterea TVA.

Ultimele doua taxe trebuiau crescute din 2007, înainte ca pagubele provocate de consumul excesiv al populației sa devina necontrolabile.

Links 12.03.2009

 

Cresc contribuțiile la asigurările de sănătate – fără surprize in acest sens; sunt puțin uimit de logica CNAS – nu avem bani, creștem taxele. S-a gândit cineva, măcar o secunda, la eficientizarea cheltuielilor?

Corecția deficitului de cont curent continua accelerat – in sfârșit, o veste buna, chiar daca exporturile au scăzut.

Morgan Stanley despre Romania – o nota de research de un optimism informat.

Acordul cu FMI (II)

FMI nu mai e vechiul bau-bau.

În anii '90, orice acord cu FMI începea cu șomaj, probleme sociale și austeritate. Problemă acelor ani era sectorul de stat omniprezent, care trebuia să sufere ajustări și corecții.

10 ani mai târziu și 100 mld EURO în plus la PIB, România nu mai e aceeași țară. Nu mai e nevoie de FMI pentru că sectorul privat să reducă efectivele, o face din proprie inițiativă.

Bugetarii încă reprezintă 30% din numărul de salariați, dar majoritatea sunt concentrați în administrație. Vor suferi cel mai probabil scăderi salariale, dar asta se întâmplă pentru a evita alternativa - devalorizarea brutală a leului.

Pe scurt, efectele împrumutului nu vor fi atât de dramatice pe cât ne așteptăm în plan social. În plan de finanțe publice, SPER să fie dramatice.

O apreciere a leului nu e de dorit

Pot exista in viitorul apropiat premise de apreciere moderata a leului, chiar si in condițiile pieței valutare anemice si volumelor minuscule, ușor de influențat de BNR.

Sunt doua motive:

• Acordul cu FMI – tragerea primei transe, in principal ;
• Secundar si mai îndepărtat, un posibil necesar mai mare de dolari la nivelul zonei EURO, care cuplat cu scăderea dobânzilor de către BCE pot duce la întărirea dolarului.

Nivelul actual de 4.3 trebuie cel puțin consolidat, o întărire chiar si lejera a leului poate trimite semnale contrare in economie – stimularea consumului intern in pofida exporturilor.

Acordul cu FMI

Suntem aproape de semnarea unui acord, ceea ce e un lucru foarte bun. Avantajele sunt consistente:

• se reduc presiunile pe devalorizarea leului;
• Romania câștigă timp si încredere externă.
• crește disciplina in ceea ce privește cheltuirea banului public.

Dezavantajele există si ele:

• măsuri macroeconomice dure, dar necesare – cel mai probabil întărirea politicii fiscale si creșterea taxelor;
• împrumuturile au un cost.

Principala problemă este deficitul bugetar țintit de guvern – este prea mic și va duce la o recesiune severă  – pe acest blog am susținut că un deficit sustenabil pentru 2009 este de 5%, dar cu schimbarea structurii acestuia – deficitul nu trebuie generat de salariile bugetarilor ci de investițiile productive in infrastructură .

Sursa: Financial Times via The Money Channel

De ce bursa nu este credibilă

Dividendele SIF-urilor au ajuns la mana Ministerului Finanțelor Ziarul Financiar

CNVM pregătește o scamatorie contabilă, inacceptabilă în alte țări, dar (cel mai probabil) legalizată în Romania.

SIF-urile dețin acțiuni la alte societăți. Aceste acțiuni au scăzut în valoare, implicit, SIF-urile au înregistrat o pierdere. Au cumpărat cu 10 lei acțiuni care pot fi vândute acum numai cu 5 lei.

CNVM vine si contrazice realitatea spunând “aceste pierderi nu sunt pierderi realizate, deci nu marcați la piață valoarea actuala a portofoliilor”. Astfel, în loc ca pierderile sa fie înregistrate în rezultat, ele se duc direct în bilanț, fără să afecteze profitul anului. SIF-urile pot prezenta profituri, chiar dacă preturile acțiunilor în care au investit a scăzut. Magic!

Orice investitor avizat nu poate fi păcălit de astfel de încercări rudimentare de cosmetizare a rezultatelor. Singura consecință a schimbării legislației in acest sens, este că un eventual faliment al unei societăți de investiții va deveni greu de depistat de către terți.

Sunday Reading

 

Un articol excelent despre psihologia falimentului islandez – sau cum o tară întreagă devine un hedge fund. [Via Freakonomics]

Links 07.03.2009

Băsescu baga austeritate doar daca vrea poporul si Parlamentul – scriam mai demult că populația trebuie pregătită pentru măsurile dure ce trebuie luate de Guvern. Acceptul Parlamentului si o discuție publică in acest sens e o idee bună, care poate ajuta la menținerea solidarității sociale.

Isărescu: Piaţa construcţiilor nu se va prăbuşi – probabil se referă la piața construcțiilor noi, care se vor face la preturi rezonabile. Citez din articol “Isărescu a mai spus că are datoria să contribuie la păstrarea încrederii în economia românească, întrucât dimensiunea psihologică este extrem de importantă pentru depăşirea crizei.”

Consumul de gaze a scăzut cu 15-20% în primele două luni ale anului – consumul de energie este un indicator al activității economice. Reducerea din primele două luni ne indică o (posibilă) creștere economică sub 0 in primul trimestru din 2009.

Riscul dezinflaționist pentru Romania – este foarte probabil. Vom vedea datele de inflație pe luna februarie in 11 martie.

Creșterea accizelor

Ministerul Finanțelor pregătește creșterea accizelor. Încă o idee de reglare a deficitului bugetar aplicată profund greșit.

Să clarificăm: sunt de părere că impozitele și taxele din România trebuie crescute; nu toate. Impozitele care ar trebui crescute sunt în principal:

• Cota unică;
• TVA
• Impozitele pe clădiri și pe mașini, care acum sunt derizorii.

Aceste taxe trebuie crescute pentru a rectifica inconștiența guvernului anterior, până la corecția decentă deficitului bugetar.

Impozitele trebuie crescute cu mare atenție; peste o anumită limită, ne întoarcem la situația din 2004, cu impozite nedrepte pe salarii, care implicit descurajau munca.

Cea mai mare calitate a unei taxe este să fie corectă și neutră. Nu e un obiectiv simplu.

Decizia de creștere a accizelor este una proastă, reprezintă de fapt un surogat de creștere a TVA (creșterea TVA e unul din motivele pentru care se amână semnarea unui acord cu FMI).

Accizele sunt taxe care pedepsesc viciile sau care taxează domenii extrem de profitabile.

Care este logica în a taxa bunuri de genul: antene și receptoare satelit, sisteme GPS, brichete, telefoane mobile? Care e logica în a pedepsi utilizatorii acestor bunuri?

Explicația e simplă: ministerul de finanțe consideră că sistemele GPS și telefoanele mobile sunt produse de lux, iar pentru restul populației sunt bunuri de larg consum.

Până în 2006, LCD-urile și plasmele au fost accizate brutal. Din 2007, accizele s-au anulat, vânzările au explodat, iar încasările din TVA au depășit cu mult accizele anulate.

Accizele aplicate astfel nu vor avea rolul de a aduce mai multe venituri. Consumul va fi redus, va înflori vânzarea pe canale neoficiale.
Decizia de a taxa bunuri de larg consum sub pretextul că ar fi “de lux” este profund nedreaptă. Creșterea TVA este mai corectă, dar mult mai greu suportabilă politic, într-un an electoral.

Creșterea sălbatică a taxelor nu va regla într-un an 4 ani de incontinență in cheltuieli publice. Deficitul poate fi redus la 2% însă în dauna economiei private; a trecut perioada în care statul mai conta în economie (ca valoare adăugată), ca să ne concentrăm atât de mult asupra bugetului public.

Sursa: Business Standard

Dezmințire MF

Esențial 05.03.2009

Is Romania Already Entering Recession? - o analiză excelentă a lui Edward Hugh. Un punct interesant din articol – din cauza datelor economice sumare publicate de Institutul Național de Statistică, ne asemănam mai mult cu China decât cu un stat european. Readuc aminte că în cazul Chinei, analiștii estimează creșterea sau scăderea economică (și) pe baza consumului de energie, deoarece datele oficiale nu sunt mereu credibile.

De ce băncile ignoră legea cererii si ofertei

Opinie: Băncile ignora legea cererii si ofertei Ziarul Financiar

În articolul de sus, autorul acuză băncile de comportament economic inadecvat.

Nu sunt de acord; băncile au acum un comportament economic rațional, orientat spre propria supraviețuire.

Costul finanțării externe în EURO a crescut enorm pentru România; probabil citiți peste tot despre scăderea EURIBOR (poate și de cea de pe 5 martie, cu probabil 50 bp), dar nu citiți pe nicăieri despre costul CDS-urilor pentru România, care au depășit 700bp, adică peste 7%.

Astfel, această marjă se adaugă la costul care trebuie plătit de băncile românești pentru a atrage EURO; în plus, faptul că România e în categoria junk nu ajută deloc.

În plus, rezervele minime obligatorii sunt de 40%, deci din 1000 EURO atrași, 400 sunt depuși la BNR și remunerați foarte slab. Astfel, pentru credite de 600 EUR, banca trebuie să ia de la clienți dobânzi pe care în mod normal le-ar lua pentru 1000 de EURO.

Băncile au tot interesul să arunce pe client presiunea costurilor mărite; cealaltă opțiune este una și mai neplăcută decât certurile cu clienții.În plus, în perioadă de criză, băncile nu mai împrumută deoarece nu mai au încredere în economie.

Bibliografie obligatorie - Alexadi

Creșterea economică pe 2008: 7,1%

Creșterea PIB pe trimestrul 4 a scăzut spectaculos la 2.9%, ducând creșterea economică pe 2008 la 7.1%. Personal estimasem 7.5 – 8%, dar scăderea serviciilor în trimestrul 4 a fost brutală.

Creșterea economică a anului 2008 a fost una profund conjuncturală, sprijinită de construcții și de agricultură. Cu aceste cifre în față, nu mai am niciun dubiu că în 2009 vom vedea o scădere a PIB.

Deoarece PIB-ul a scăzut două trimestre consecutiv, (T4 2008, T1 2009) suntem în recesiune tehnică.

Merită observat că fără stimulul fiscal de 3% din PIB pompat electoral în economie de guvernul Tăriceanu, cifrele ar fi arătat dezastruos.

Ca și cursul euro de 3.9852 la 31.12.2008, creșterea economică de 7.1% în 2008 este doar o cifră de palmares, o creștere dezordonată, nesustenabilă, bazată prea mult pe consum și realizată printr-un deficit bugetar inconștient de 5.3% din PIB.

Sursa datelor: Ziarul Financiar

Din nou despre impozitul forfetar

Introducerea impozitului forfetar este o idee proastă. Iată de ce:

1 - Măsură prociclică

În timpul crizei, când avuția agenților economice scade, guvernul trece la măsuri prociclice și crește taxele, adâncind recesiunea.

2 - Măsură incorectă

Este incorect că statul român să taxeze profiturile și apoi să nu le mai accepte la deducere.

În plus, agenții economici sunt diferiți - unii mai mici, alții mai mari, mai profitabili sau nu. Un impozit forfetar ar fi total nepotrivit - prea mare pentru unii, prea mic pentru alții.

3 - Descurajează noile afaceri

Un astfel de impozit se poate dovedi prea mare pentru o firmă noua; barierele de intrare în domeniu cresc nejustificat.

4 - Demonstrează incompetența autorităților fiscale

Devine clar că fiscul nu e în stare să controleze și să obțină bani. E nevoie de reguli preistorice, exact cum erau birurile feudale.

Aceasta măsură nu a apărut in perioada de explozie economică din 2004 – 2008 pentru că veneau mai mulți bani din impozitul pe profit.

Impozitele forfetare sunt mult mai utile pentru taxarea beneficiilor salariale decât pentru taxarea profiturilor.

Eșecul summit-ului UE

 

Angela Merkel: fără ajutoare financiare "la grămadă" pentru estul Europei | Ziarul Financiar

Rezultatele summit-ului UE sunt jenante și tratează greșit criza esticilor ca o problemă izolată.
Investitorii privesc zona la grămadă din motive simple, nu stau să filtreze sute de indicatori macro pentru a ajunge la concluzia, "da, România stă mai bine ca Ungaria".

Zonă estică merita să primească un ajutor doar pentru a calma spiritele și pentru a mai câștiga ceva timp. Abordarea fiecărei probleme în parte nu va calma nervozitatea investitorilor și va da un impuls sentimentelor de "fiecare pentru el". În cazul statelor - protecționism.

Este exact de ce nu are nevoie Europa acum pentru a demonstra că EURO nu este eșec și poate supraviețui unei crize majore. 

Pe de altă parte, împotrivirea țărilor est-europene la emiterea de eurobonduri este tot protecționism: cei ce vor avea de suferit vor fi țările slabe din zona euro, care nu au altă modalitate de ajustare decât deflație și șomaj - vezi cazul Spaniei.

Un record incredibil

 

In luna decembrie 2008, prețul median al unei case vândute in Detroit a fost de 7.500 USD.  Aviz amatorilor!

Sursa: The Big Picture

Links 02.03.2009

Codul lui Pogea: „Ai, n-ai, dai“ – confirmarea impozitului forfetar, adică nu pe profit ci pe venit. Vizat este și domeniul construcțiilor.

Majoritatea achizițiilor de locuințe se fac cu banii jos – cel mai simplu argument că prețurile de tranzacție actuale sunt mult mai mici decât prețurile de strigare – lipsa creditului.

Salariile bugetarilor vor fi înghețate timp de trei ani – Guvernul începe să realizeze proporțiile problemelor economice și reacționează în consecință – prociclic, nediscriminatoriu, protejând risipa.

Piata imobiliara va trece la executări silite in vara. Abia atunci va începe adevărata criza - o analiză corectă a stării de fapt - liniștea de dinaintea furtunii.

Abuzurile fiscale

Agentii economici, sufocati de controalele excesive ale Fiscului | Finante - Banci | Financiarul

Articolul de mai sus prezintă foarte corect starea de fapt din economie.

Controalele fiscale au devenit înfiorător de abuzive, inspectorii folosesc orice chichiță posibilă pentru a amâna rambursările de TVA. În cazuri extreme se ajunge la interpretări incredibile ale legii; într-un final, oamenii recunosc sincer: "nu veți vedea banii ăștia".

Statul român dorește să beneficieze doar de avantaje; când există profituri, le taxează, când nu mai există profituri, nu permite deducerea pierderilor și taxează veniturile. Statul român dorește investiții, dar nu dorește să ramburseze înapoi TVA-ul aferent acestor investiții.

Politicile fiscale învechite, potrivite economiei socialiste din anii 1950, sunt o piatră de moară în dezvoltarea economică a țării. V-ați întrebat de ce nu există multinaționale românești veritabile? Foarte simplu, nu există niciun avantaj fiscal în așa ceva.

Este mai ieftin să încalci legea decât să o respecți, iar acțiunile statului împing la optimizări fiscale tot mai agresive. Banii fie vor fugi fie nu vor mai veni, pentru că nu există motiv să se facă vreun cadou vajnicului stat român.