Declarațiile de intenție ale oficialilor români din zilele trecut respingeau cu tărie reducerea sau înghețarea salariilor, menționând chiar o creștere liniștitoare de 5%.
Secretul cunoscut de toată lumea este că în sectorul public salariile de încadrare sunt mici iar sporurile sunt mari și multe. Astfel, deși se păstrează neschimbat nivelul salariilor, sporurile devin nesigure. Sporurile clasice, din Codul Muncii, rămân valabile, însă cele cu adevărat discreționare și pasibile de abuzuri, de genul "spor de limbă engleză, spor de antenă pentru toată lumea, etc." au mari șanse să nu mai fie acordate.
Promovând o creștere de salarii, efectul net este o reducere a puterii de cumpărare a bugetarilor, prin eliminarea sporurilor. Dacă se și realizează, e un răspuns corect al Guvernului la situația economică actuală.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
Blog links 31.01.2009
Câteva posturi de pe blog-urile românești de profil care mi-au atras atenția în această săptămână.
Index Imobiliar - Evoluția prețurilor de strigare din iunie 2008 până azi; concluzia e simplă: masacru.
Dan Popa - radiografia unui produs bancar curent. Imaginile nu arată bine deloc.
Aristotel Costel - indemnizații de șomaj pentru un developer cu blocuri pe stoc.
Trenduri economice - ridică un semn de întrebare.
Balonul imobiliar - demonstrează în 18 puncte de ce bubble-ul românesc este deja clasic.
Sebastian Corn - un post fantastic despre epoca lui Ceaușescu.
Forumul lui Alex Dumitrașcu - câteva explicaţii inspirate despre evoluţia recentă a cursului.
Index Imobiliar - Evoluția prețurilor de strigare din iunie 2008 până azi; concluzia e simplă: masacru.
Dan Popa - radiografia unui produs bancar curent. Imaginile nu arată bine deloc.
Aristotel Costel - indemnizații de șomaj pentru un developer cu blocuri pe stoc.
Trenduri economice - ridică un semn de întrebare.
Balonul imobiliar - demonstrează în 18 puncte de ce bubble-ul românesc este deja clasic.
Sebastian Corn - un post fantastic despre epoca lui Ceaușescu.
Forumul lui Alex Dumitrașcu - câteva explicaţii inspirate despre evoluţia recentă a cursului.
vineri, 30 ianuarie 2009
Cât costă o locuință
Blaga: Ne propunem sa realizam 16.000 de locuințe in doi ani Ziarul Financiar
In articolul de mai sus, Blaga declară că se vor aloca 688 milioane lei pentru construcția a 5900 de locuințe. Asta înseamnă aproximativ 116.000 lei pentru fiecare unitate, adică puțin peste 29.000 de EURO, la cursul de 4 lei.
Comparând cu ofertele actuale din piață ne dăm seama că există o limită a dezumflării balonului, doar că această limită e încă foarte departe. Valabil mai ales pentru apartamentele vechi.
Zimbabwe renunță la monedă
După ce a făcut deliciul titlurilor de presă cu bancnote de sute de miliarde, Zimbabwe a ajuns în faza totală de incompetență financiară. S-a renunțat pur și simplu la moneda națională, iar oamenii sunt liberi să folosească ce doresc pentru schimb: lei, dolari, anvelope reșapate.
Exemplul merită reținut ca eșec total al politicilor economice ale unui stat.
Deși acum economiile avansate urmează acum un trend deflaționist, vor fi necesare, în viitor, sterilizări brutale ale miilor de miliarde de dolari aruncați pe piață.
Sursă: BBC via Infectious Greed
Links 30.01.2009
Masuri bugetare contra crizei - sursa comentariului de mai jos.
Argumente pentru devalorizare în Letonia - argumente excelente ale lui Edward Hugh împotriva consiliului monetar din Letonia.
Cresterea CAS se confirma +3.3%(pp) - Sunt dezamăgit de lipsa de perspectivă a Guvernului. Măsurile prociclice se vor întoarce împotriva scopului inițial. Măsurile de evitare a taxelor vor deveni mai răspândite și mai creative. Să nu uităm că legalizarea relațiilor de muncă, reducerea folosirii microîntreprinderilor și "albirea salariilor" au început odată cu reducerea fiscalității din 2005.
Argumente pentru devalorizare în Letonia - argumente excelente ale lui Edward Hugh împotriva consiliului monetar din Letonia.
Cresterea CAS se confirma +3.3%(pp) - Sunt dezamăgit de lipsa de perspectivă a Guvernului. Măsurile prociclice se vor întoarce împotriva scopului inițial. Măsurile de evitare a taxelor vor deveni mai răspândite și mai creative. Să nu uităm că legalizarea relațiilor de muncă, reducerea folosirii microîntreprinderilor și "albirea salariilor" au început odată cu reducerea fiscalității din 2005.
Despre proiectul de buget
Bugetul, așa cum este prezentat, este fantezist.
-Creștere economică: 2,5%
-Deficit bugetar: 2%
-Inflație: 5%
-PIB: 144,7 miliarde euro
-Buget de stat: 51 miliarde euro
[sursa: Capital]
Nu este posibil ca o reducere atât de drastică a deficitului bugetar să lase loc de o creștere economică de 2.5%.
În plus, gradul de colectare al taxelor va fi mai redus. Multe firme vor înregistra pierderi sau reduceri de venituri; ar fi o minune să avem venituri bugetare de 29 - 30% din PIB.
Sunt foarte sceptic în legătură cu "suprataxarea produselor de lux" și nici nu vreau să mă gândesc ce pas înapoi ar fi să revenim la accizarea televizoarelor, camerelor video, etc.
Riscul cel mai mare ar fi să se realizeze această reducere de deficit bugetar. Am putea înregistra o recesiune dură, din care ne va lua mult timp și efort să ieșim.
-Creștere economică: 2,5%
-Deficit bugetar: 2%
-Inflație: 5%
-PIB: 144,7 miliarde euro
-Buget de stat: 51 miliarde euro
[sursa: Capital]
Nu este posibil ca o reducere atât de drastică a deficitului bugetar să lase loc de o creștere economică de 2.5%.
În plus, gradul de colectare al taxelor va fi mai redus. Multe firme vor înregistra pierderi sau reduceri de venituri; ar fi o minune să avem venituri bugetare de 29 - 30% din PIB.
Sunt foarte sceptic în legătură cu "suprataxarea produselor de lux" și nici nu vreau să mă gândesc ce pas înapoi ar fi să revenim la accizarea televizoarelor, camerelor video, etc.
Riscul cel mai mare ar fi să se realizeze această reducere de deficit bugetar. Am putea înregistra o recesiune dură, din care ne va lua mult timp și efort să ieșim.
joi, 29 ianuarie 2009
Semne de luciditate
Când inclusiv Mircea Geoană sugerează necesitatea împrumutului cu FMI, deja e cazul să nu ne mai facem iluzii privind sustenabilitatea finanțării deficitului.
A început campania de pregătire psihologică pentru un împrumut cu FMI; tot din ciclul “antrenament pentru zile grele” fac parte și înghețările de salarii, mult mai acceptabile politic decât reducerile de personal/salarii.
Links 29.01.2009
Guvernul renunța la măsura disponibilizării a 20% din angajații administrației centrale – aștept și renunțarea la deficitul agresiv de 2.2%.
Atenţie, în anul de criză 2009 Fiscul vă calcă pragul – articolul e încă o exemplificare de “măsuri prociclice în timpul crizei”. Eficient ar fi fost dacă aceste controale s-ar fi făcut anul trecut, când existau mai mulți bani disponibili. Apropo de Fisc, e la fel de normal ca și Statul să-și plătească datoriile restante.
Bancherii devin tot mai îngrijorați de neperformanta creditelor - mahmureala de după petrecerea bancherilor.
De ce ar trebui sa mizăm pe leu?
Tocmai când era să mă lovească criza - criza de inspirație, desigur, mă salvează un articol din “The Guardian” [via "ZF"].
Articolul zice următoarele: băncile străine sunt singurele care mai finanțează Europa de Est și nu o pot face la un nivel suficient. Ne dăm seama intuitiv că așa este, doar din comentariile din presă și de la televizor.
Articolul este fundamental corect - esticii și-au demonstrat neîncrederea în monedele naționale și implicit în “competența” financiară a statelor respective. Unii au renunțat la politica monetară proprie (Bulgaria, Letonia). Alții, folosesc monedele naționale ca o formalitate, toate tranzacțiile fiind gândite în EURO și după EURO - cazul României.
Criza ar fi fost mult mai simplă, dacă leul ar fi fost principala monedă ca importanță în economia locală. Incompetența financiară a Guvernului corelată cu politica monetară excesiv de dură (au avut dreptatea lor, dar asta nu schimbă nimic) a BNR au dus la EURO-izarea de facto a economiei.
Leul a fost erodat de o hiperinflație cruntă în perioada 1991 - 1996. Statul a profitat la maxim - nu a dat dreptul agenților economice să-și inflateze costurile și să reducă impozitele de plată. Acest calcul meschin a dus la o schimbare radicală de mentalitate și toți agenții economici au eliminat leul din calculele economice, înlocuindu-l cu dolari, mărci apoi EURO.
Nu vom putea intra cu ușurință cu zona EURO atâta timp cât economia românească este prea dependentă de EURO, întrucât această dependența va crea mereu riscuri, cel de inflație fiind cel mai evident.
Există soluții: BNR spune "Mizați pe leu". Trebuie să ne și convingă, trebuie să facă moneda națională principalul actor în economie - de la creditare până la economisire. Asta va presupune o inflație mai mică - deci disciplină bugetară, rate de dobânzi corecte și mai ales o rată de schimb EUR - RON care să convingă populația să rămână la lei. Rata de schimb cea mai bună este cea care ar rezulta fundamental din schimburile economice cu zona EURO.
Voi reveni într-un articol viitor cu motive de ce ar fi mai bine pe timp de criză daca leul ar fi principala monedă in economie.
PS. Când scriu BNR, citiți “BNR si Guvernul”. Orice Guvern!
miercuri, 28 ianuarie 2009
Pariurile greșite în imobiliare
Business Magazin ne aduce aminte că pentru fiecare câștigător găsim 1000 de învinși.
Articolul e trist; lecțiile date de piață sunt bune, dar întotdeauna scumpe și dureroase. Câteodată chiar mai mult decât trebuie.
Acum e mai e clar cine a finanțat exit-urile de pe piață ale “smart money”.
Raportul Unicredit despre averea românilor
Ziarul Financiar relata despre un raport al Unicredit în care se evalua ponderea averii românilor în PIB, în scădere accelerată datorită reducerii prețurilor imobiliarelor.
Cei care doresc să studieze sursa, pot citi raportul integral aici.
Cel mai interesant punct din raport este estimarea scăderii viitoare a creditelor acordate. Astfel, conform estimărilor Unicredit, ritmul creditării se va înjumătăți în 2009, pe toate fronturile: credit ipotecar, de consum, leasing.
Scăderea creditării face orice dar nu ajută la susținerea prețurilor activelor.
Links 28.01.2009
Cui datorează bani statul român? – o completare articolului pe care l-am scris aici. De menționat prin nerambursarea TVA-ului, statul îi lovește exact pe cei care au investit în clădiri, echipamente, etc.
Ionuț Dumitru – despre masuri anticriză – un articol corect, chiar și fără sa menționeze FMI.
Liviu Voinea, GEA: Romania are nevoie de o linie de finanțare de circa 10 mld. euro
Creditul de la Uniunea Europeana este bine-venit - Din Ziarul Financiar aflăm că mai toată lumea începe deja să cheltuiască ajutorul încă iluzoriu de la UE. Îmi mențin părerea cum că banii nu vor veni fără impunerea unei discipline bugetare extrem de dură.
De ce avem aterizare dură – un articol excelent.
Creșteri de impozite?
Este foarte posibil ca noul guvern să treacă la creșterea taxelor. Cel mai expus este impozitul pe salarii, care are mari șanse să crească, cu un minim de 3 – 4 puncte procentuale.
Mihai Tănăsescu a scăpat în această seară un porumbel despre creșterea CAS (contribuții pentru pensii), măsură deloc surprinzătoare având în vedere presiunile enorme pe bugetele publice de pensii.
Creșterea TVA este mai puțin probabilă, fiind o măsură oarecum inflaționistă, deși presiunile economiei merg acum în sens contrar creșterii prețurilor.
Din nou se iau măsuri prociclice! Când economia e în scădere, măsurile luate de guvern duc la adâncirea acestei scăderi, nu la atenuarea ei.
marți, 27 ianuarie 2009
Discuții pentru asistență externă
In sfârșit, se pare că realitatea a început să muște din fanteziile politicienilor.
Băsescu – am cerut un împrumut sub supraveghere FMI
Este un prim pas, dar nu suficient, 7 miliarde nu reprezintă o sumă prea mare. Nu cred ca UE va arunca cu bani publici pentru a acoperi excesele guvernării trecute și va impune o supraveghere atentă a folosirii fondurilor.
Daca condițiile FMI de gestiune bugetară vor fi aplicate măcar pe jumătate, tot am realizat un pas important spre sănătatea fiscală a bugetului.
Sunt de părere că un deficit cinstit de 4-5%, îndreptat spre investiții și nu spre consum, finanțat sustenabil, este un obiectiv realizabil, care evită generalizarea unor probleme sociale.
BNR irosește muniție prea repede
“Trenduri economice” are un articol bun pe tema aprecierii recente a leului.
BNR nu comentează intervențiile direct, e dreptul lor, însă Adrian Vasilescu are o mică plăcere de a împunge piața cu declarații de genul “noi știm mai bine”.
Intervenția BNR este oarecum inutilă în acest moment; singurul ei rol este de a crea incertitudine pe piață și în mintea unor eventual speculatori, încercând să-i descurajeze printr-o falsă volatilitate a cursului.
Fundamental, nu văd motive de apreciere pe termen lung, cu atât mai mult cu cat politica monetară va fi relaxată într-un viitor apropiat.
Links 27.01.2009
Peter Schiff Was Wrong - o analiză la rece a predicţiilor lui Schiff. [via Infectious Greed]
How Near Is The Czech Economy To Recession? - Europa de Est începe să fie oficial afectată de recesiune.
De ce e banca pustie? - "Colegii sunt pe teren, să ia locuinţele rău-platnicilor."
How Near Is The Czech Economy To Recession? - Europa de Est începe să fie oficial afectată de recesiune.
De ce e banca pustie? - "Colegii sunt pe teren, să ia locuinţele rău-platnicilor."
luni, 26 ianuarie 2009
De ce nu se construiesc (mai multe) autostrăzi
Berceanu: Romania a gresit "profund" cand a crezut ca poate face autostrazi cu bani de la buget.Foarte pe scurt, nu avem autostrăzi pentru că:
1 - sunt ofertate prea ieftin de constructori;
2 - statul nu-și plătește facturile la timp.
Voi prezenta mai jos motivația acestor concluzii.
1. Statul român nu plătește furnizorii la timp.
Mai mereu discutăm despre partea vizibilă a problemei - lucrări neterminate, înghețate sau care se prelungesc la nesfârșit. Motivele sunt găsite imediat - Dorel, români, hoți etc. Există o explicație mai simplă - statul român nu-și plătește furnizorii la timp.
In 2008 am avut deficit bugetar de 5.3%. Deficitul este foarte palpabil; se regăsește în facturile neplătite ale statului, în datoriile sale către contractori. Furnizorii au o capacitate limitată de finanțare pe termen lung a lucrărilor, de accea sunt dependenți de plata la timp a facturilor. Deoarece statul român nu plătește, furnizorii nu vor presta muncă patriotică și vor întrerupe - pe cat posibil - lucrările.
Autostrada Soarelui, singura autostradă construită în ultimii ani, s-a realizat într-un timp semi-rezonabil deoarece finanțarea a fost externă.
2. Management de proiect prost și licitații slabe.
Ca principal beneficiar, Compania Naţională de Autostrăzi ar trebui sa facă printre alte și un management de proiect cât de cât decent. Pentru astfel de proiecte imense, care durează ani de zile, orice estimare de costuri are din start marje mari de eroare, din simplul motiv că posibilitățile umane de predicție a viitorului sunt extrem de limitate.
În faza de licitație, clientul - aici: Compania Naţională de Autostrăzi - are o putere uriaşă; poate lua absolut orice decizie dorește, iar constructorii care licitează nu prea au în final ce comenta.
Astfel, datorită costurilor mari de ofertare și a numărului redus de licitații dintr-un an, contractorii majori subestimează costurile la maxim, deoarece în 99% din cazuri criteriul de câștig este "cel mai mic preț oferit".
Apare o problemă - cel mai mic preț oferit nu este și cel mai mic preț final. După ce se câștigă cu preț de dumping, apar două situații:
- furnizorul face o lucrare neconformă cu cerințele clientului dar conformă cu banii primiți;
- se reface proiectul, costurile cresc considerabil iar lucrarea se face la prețul corect.
Sursă imagine: Maxresolution
duminică, 25 ianuarie 2009
Increderea românilor în economie scade accelerat
În mesajele de aici și pe alte bloguri am scris despre cum criza afectează psihologia populației.
Percepțiile populației asupra evenimentelor curente sunt importante deoarece:
Astăzi avem și date statistice clare care dovedesc că obiceiurile oamenilor încep să fie afectate de criză; mulți vor spune: "supermarket-urile sunt pline, aglomerația din București nu a scăzut, deci nu prea se simte criza".
Datele statistice de la Eurostat îi contrazic. Sentimentul de încredere în economie a început să scadă din luna martie-aprilie 2008, care, întâmplător sau nu a fost și vârful bulei imobiliare, așa cum foarte bine demonstrează Manole aici.
Încrederea a scăzut brusc cu aproape 20% în noiembrie, luna în care au început să circule veștile proaste despre șomeri. Luna octombrie 2008, când am avut un șoc valutar major, nu a avut impact considerabil, deși ar fi trebuit să ridice semne de întrebare; short-erii sunt poate speculanți, răi, dar au o calitate: sunt cinstiți în ceea ce privește obiectul short-ului. Ei nu au motive să creadă in basmele leului puternic.
Impactul crizei asupra psihicului este crucial. Văd cazuri când pesimismul devine prevalent. Aduc aminte de paradoxul lui Stockdale: nu trebuie să pierdem optimismul, atâta vreme cat vedem realitatea cu sinceritate brutală, așa cum este și nu cum visăm să fie.
Sursa date: EUROSTAT
Percepțiile populației asupra evenimentelor curente sunt importante deoarece:
- influențează valorile activelor - viitorul "luminos" induce prețuri mărite ale activelor, la asumarea unor riscuri suplimentare (notă: nu e neapărat ceva rău);
- influențează deciziile de investiții;
- influențează consumul.
Astăzi avem și date statistice clare care dovedesc că obiceiurile oamenilor încep să fie afectate de criză; mulți vor spune: "supermarket-urile sunt pline, aglomerația din București nu a scăzut, deci nu prea se simte criza".
Datele statistice de la Eurostat îi contrazic. Sentimentul de încredere în economie a început să scadă din luna martie-aprilie 2008, care, întâmplător sau nu a fost și vârful bulei imobiliare, așa cum foarte bine demonstrează Manole aici.
Încrederea a scăzut brusc cu aproape 20% în noiembrie, luna în care au început să circule veștile proaste despre șomeri. Luna octombrie 2008, când am avut un șoc valutar major, nu a avut impact considerabil, deși ar fi trebuit să ridice semne de întrebare; short-erii sunt poate speculanți, răi, dar au o calitate: sunt cinstiți în ceea ce privește obiectul short-ului. Ei nu au motive să creadă in basmele leului puternic.
Impactul crizei asupra psihicului este crucial. Văd cazuri când pesimismul devine prevalent. Aduc aminte de paradoxul lui Stockdale: nu trebuie să pierdem optimismul, atâta vreme cat vedem realitatea cu sinceritate brutală, așa cum este și nu cum visăm să fie.
Sursa date: EUROSTAT
vineri, 23 ianuarie 2009
Links 23.01.2009
Boc da afara ce a angajat Tariceanu si tot nu este de ajuns - Măsurile prociclice continuă, astăzi episodul despre reducerea deficitului bugetar cu consecinţe sociale maxime. Primul pas corect ar fi fost o reducere a agenţiilor, funcţie de eficienţă.
China near recession point - China de azi este America anilor '29; primele semne de recesiune au aparut.
China near recession point - China de azi este America anilor '29; primele semne de recesiune au aparut.
Bancile mama cer UE sa dea bani si Estului - Ni se pregăteşte binele cu forţa. Băncile austriece şi italiene vor să-şi salveze expunerile din Est. Europa de Est, acum în credit crunch, este noul subprime al (băncilor din) Austria si Germania.
Tupeu de bancher - cartelul bancar în curs de formare dorește limitarea dobânzilor la depozite. Excelentă idee, când limitați şi dobânzile la credite? Unde era Asociația Romană a Băncilor când a fost nevoie de bâta BNR ca să aducă ROBOR-ul la nivele administrate pentru că băncile storceau dobânzi de 50% de la clienții fără lei?
joi, 22 ianuarie 2009
Reducerea TVA pentru clădiri - fără efect
Un articol din ZF ne confirmă ceea ce mulți din cititorii blogului lui Manole știau deja.
"Legea votată la sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut, conform căreia nivelul Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) la achiziția unei locuințe noi cu un preț mai mic de 380.000 de lei scade de la 19% la 5% a rămas deocamdată fără efecte, cel puțin în rândul celor mai importante firme de consultanță de pe piață, care nu au vândut nicio locuință în noile condiții."
Pomana guvernului Tăriceanu a rămas fără efecte considerabile. Imobiliarul românesc este mult prea supraevaluat pentru a reacționa la reduceri minore de preț, chiar daca efortul statului este semnificativ, de 14 pp din TVA-ul colectat la o tranzacție. Rigiditatea prețurilor este încă extrem de ridicată, ceea ce mă face să mă ingrijorez de amplitudinea unei corecții.
Am citit zeci de articole care ne povesteau despre piața atipică și excepționalismul României - nimic mai fals. Suntem fix exemplu de manual, unde evenimentele s-au derulat mai repede ca în alte țări. Toată regiunea Europei de Est este de facto în "credit crunch", iar lipsa banilor ieftini și disponibili pe toate gardurile a înghețat piața imobiliară.
Pomana guvernului Tăriceanu a rămas fără efecte considerabile. Imobiliarul românesc este mult prea supraevaluat pentru a reacționa la reduceri minore de preț, chiar daca efortul statului este semnificativ, de 14 pp din TVA-ul colectat la o tranzacție. Rigiditatea prețurilor este încă extrem de ridicată, ceea ce mă face să mă ingrijorez de amplitudinea unei corecții.
Am citit zeci de articole care ne povesteau despre piața atipică și excepționalismul României - nimic mai fals. Suntem fix exemplu de manual, unde evenimentele s-au derulat mai repede ca în alte țări. Toată regiunea Europei de Est este de facto în "credit crunch", iar lipsa banilor ieftini și disponibili pe toate gardurile a înghețat piața imobiliară.
miercuri, 21 ianuarie 2009
Prognoze ING pentru 2009
Raportul ING menţionat de Dan Popa este pus la dispoziţie de Business Standard (notă: e nevoie de înregistrare - gratuită - pentru a avea acces la raport).
Merită citit - este pur şi simplu brutal prin sinceritate faţă de poveştile cu crestere economică şi deficit mic pe care le debitează diverşi alţi...nenumiţi, în presă şi la televizor.
Este primul raport al unui analist local care are curajul să scrie negru pe alb despre foarte posibila recesiune din 2009, din România.
Merită citit - este pur şi simplu brutal prin sinceritate faţă de poveştile cu crestere economică şi deficit mic pe care le debitează diverşi alţi...nenumiţi, în presă şi la televizor.
Este primul raport al unui analist local care are curajul să scrie negru pe alb despre foarte posibila recesiune din 2009, din România.
Idei neconvenţionale pentru imobiliarul local
Merită citit acest articol din Ziarul Financiar.
Primele două soluţii sunt oarecum cunoscute.
1. Creşterea transparenţei pieţei imobiliare
Toţi ne plângem de lipsa transparenţei pieţei, dar în perioadele de creştere, cei care beneficiază de ceaţa informaţională sunt vânzătorii şi intermediarii. Până acum nu am avut decât creştere, deci scăderea pieţei îi poate motiva pe actorii interesaţi să credibilizeze preţurile de tranzacţie.
2.Deductibilitatea dobânzii la creditele ipotecare
O măsură foarte bună, dar greu de implementat din cauza sistemului rudimentar de taxare şi a mentalităţilor depăşite ale factorilor de decizie.
3. O "Fannie Mae" locală
Cea mai importantă sugestie este crearea unei societăţi de stat de garantare a ipotecilor de gradul A (adică "prime"). Odată piaţa bancară stabilizată la nivele concurenţiale decente, creditarea ipotecara nu ar avea decât de câştigat prin lichidizarea portofoliilor de ipoteci "prime".
Ideea esenţială pentru ca o astfel de agenţie să fie atractivă pentru investitori este suportul de facto al statului. Singura problemă care ar putea interveni este guvernanţa corporativă fundamental slabă a companiilor publice româneşti şi expunerea la fluctuaţiile politice ( a se citi "lupta pentru ciolan"). Inconştienţa fiscală a Guvernului anterior este cea care a degradat la România la un rating "junk", sub investment grade. O societate de garantare nu ar putea să aibă un rating mai bun decât al statului care o sprijină. Astfel, dacă ratingul unei astfel de societăţi este "junk", investitorii care caută calitate nu vor avea motive de a investi.
În concluzie, ideea nu e rea deloc, dar avangardistă pentru o Românie cu lei, cu rating BB+, cu dobânzi din 2 cifre.
Primele două soluţii sunt oarecum cunoscute.
1. Creşterea transparenţei pieţei imobiliare
Toţi ne plângem de lipsa transparenţei pieţei, dar în perioadele de creştere, cei care beneficiază de ceaţa informaţională sunt vânzătorii şi intermediarii. Până acum nu am avut decât creştere, deci scăderea pieţei îi poate motiva pe actorii interesaţi să credibilizeze preţurile de tranzacţie.
2.Deductibilitatea dobânzii la creditele ipotecare
O măsură foarte bună, dar greu de implementat din cauza sistemului rudimentar de taxare şi a mentalităţilor depăşite ale factorilor de decizie.
3. O "Fannie Mae" locală
Cea mai importantă sugestie este crearea unei societăţi de stat de garantare a ipotecilor de gradul A (adică "prime"). Odată piaţa bancară stabilizată la nivele concurenţiale decente, creditarea ipotecara nu ar avea decât de câştigat prin lichidizarea portofoliilor de ipoteci "prime".
Ideea esenţială pentru ca o astfel de agenţie să fie atractivă pentru investitori este suportul de facto al statului. Singura problemă care ar putea interveni este guvernanţa corporativă fundamental slabă a companiilor publice româneşti şi expunerea la fluctuaţiile politice ( a se citi "lupta pentru ciolan"). Inconştienţa fiscală a Guvernului anterior este cea care a degradat la România la un rating "junk", sub investment grade. O societate de garantare nu ar putea să aibă un rating mai bun decât al statului care o sprijină. Astfel, dacă ratingul unei astfel de societăţi este "junk", investitorii care caută calitate nu vor avea motive de a investi.
În concluzie, ideea nu e rea deloc, dar avangardistă pentru o Românie cu lei, cu rating BB+, cu dobânzi din 2 cifre.
Lira sterlină sub asediu
Leul nu e singura monedă aflată sub asalt. Lira sterlină se devalorizează puternic față de EUR/USD și oarecum necontrolat, pe fondul veștilor proaste despre sistemul bancar englez, practic insolvent, dar ținut în viață de ajutorul public; așa cum bine puncta Krugman, prețul acțiunilor băncilor conține subvențiile publice care vor fi acordate.
UK se află într-un club "select": Islanda, Danemarca, Elveția. Toate aceste țări se aseamănă prin sistemul bancar foarte mare raportat la PIB-ul național și prin aceea că nu au monedă de rezervă. Băncile sunt prea mari că să nu fie salvate și prea mari pentru a fi salvate.
Falimentul național al Islandei și refuzul de a plăti datoriile băncilor a trecut oarecum neobservat, fără ecouri deosebite în media. Un faliment al UK ar fi practic de neimaginat, dacă ne gândim că falimentul necontrolat al Lehman Brothers a inghețat piețele financiare.
UK se află într-un club "select": Islanda, Danemarca, Elveția. Toate aceste țări se aseamănă prin sistemul bancar foarte mare raportat la PIB-ul național și prin aceea că nu au monedă de rezervă. Băncile sunt prea mari că să nu fie salvate și prea mari pentru a fi salvate.
Falimentul național al Islandei și refuzul de a plăti datoriile băncilor a trecut oarecum neobservat, fără ecouri deosebite în media. Un faliment al UK ar fi practic de neimaginat, dacă ne gândim că falimentul necontrolat al Lehman Brothers a inghețat piețele financiare.
marți, 20 ianuarie 2009
Psihoza imobiliară
Mi-am pus de multe ori întrebarea: de ce domeniul imobiliar ocupă atât de mult din discuţia şi energiile publicului? De ce s-a distrus atât de multă valoare în investiţiile nesăbuite în domeniu?
Încerc să dau nişte răspunsuri.
1. Imobiliarul românesc a început şi a continuat ca o uriaşa subvenţie publică.
Ceauşescu a construit milioane de cutii de chibrituri, a creat visul orăşeanului şi l-a îndeplinit pentru toate elementele de origine sănătoasă. Iliescu a continuat glorios şi a donat electoratului fondul locativ construit cu bani publici.
2. Distorsiunile fiscale
Impozitele pe proprietate sunt derizorii. Subvenţiile continuă să fie acordate, prin taxarea redusă. Astfel, investiţiile în real - estate sunt stimulate excesiv, în dauna altor investiţii.
Impozitele reduse explică şi de ce sentimentul proprietăţii este atât de redus. Mă întreb cum e posibil ca blocuri ale căror apartamente adunate valorează 100,000,000 EURO să arate ca şi cum ar fi trecut printr-un bombardament recent?
3. Ancoră anti-inflaţionistă
Coşul pe baza căruia se calculează inflaţia este oarecum ...discutabil. Zvonacii spun că atunci când s-a făcut sondajul pe baza căruia s-a stabilit acest coş, o mare parte din repondenţi locuiau la ţară, fără costuri semnificative ale locuinţei.
Astfel, în calculul inflaţiei, explozia imobiliară nu există, nu se vede, dar se impozitează de cine trebuie; mai să crezi că preţurile au crescut undeva într-un balon izolat de economia românească.
Încerc să dau nişte răspunsuri.
1. Imobiliarul românesc a început şi a continuat ca o uriaşa subvenţie publică.
Ceauşescu a construit milioane de cutii de chibrituri, a creat visul orăşeanului şi l-a îndeplinit pentru toate elementele de origine sănătoasă. Iliescu a continuat glorios şi a donat electoratului fondul locativ construit cu bani publici.
2. Distorsiunile fiscale
Impozitele pe proprietate sunt derizorii. Subvenţiile continuă să fie acordate, prin taxarea redusă. Astfel, investiţiile în real - estate sunt stimulate excesiv, în dauna altor investiţii.
Impozitele reduse explică şi de ce sentimentul proprietăţii este atât de redus. Mă întreb cum e posibil ca blocuri ale căror apartamente adunate valorează 100,000,000 EURO să arate ca şi cum ar fi trecut printr-un bombardament recent?
3. Ancoră anti-inflaţionistă
Coşul pe baza căruia se calculează inflaţia este oarecum ...discutabil. Zvonacii spun că atunci când s-a făcut sondajul pe baza căruia s-a stabilit acest coş, o mare parte din repondenţi locuiau la ţară, fără costuri semnificative ale locuinţei.
Astfel, în calculul inflaţiei, explozia imobiliară nu există, nu se vede, dar se impozitează de cine trebuie; mai să crezi că preţurile au crescut undeva într-un balon izolat de economia românească.
luni, 19 ianuarie 2009
De ce avem nevoie de FMI
România are trei probleme majore azi : deficitul bugetar, deficitul de cont curent și lipsa soluțiilor.
1. Deficitul bugetar
Deficitul bugetar va fi greu de redus; în plus, reducerea deficitului în vreme de criză poate duce la un rău mult mai mare. Este ca o dietă reușită, în urma căreia pierzi kilogramele dorite, dar la final mori de foame. O performanță deosebită ar fi păstrarea deficitului pentru 2009 la nivelul actual, dacă finanțarea o permite.
Când Hoover a luat măsura catastrofică de a reduce deficitul SUA în 1932, a pierdut alegerile. Astfel, austeritatea ieftină a guvernului Boc poate avea consecințe nedorite : când zic austeritate ieftină, mă refer la reducerea alocațiilor bugetare pentru categoriile istoric defavorizate - medici, profesori - în timp ce risipa și desfrâul bugetar continuă la adăpostul legilor speciale de pensionare sau al sutelor de agenții guvernamentale care risipesc banii publici.
Presa a explodat când Băsescu a șoptit ceva despre inflația care "nenorocește populația". Din păcate, această frază e din alt film, filmul crizelor trecute, care nu se mai aseamănă cu ce se întâmplă acum. Inflația nu va nenoroci populația, așa cum nu s-a întâmplat în România anilor 1992 - 1996 și nici în alte țări cu hiperinflație. Scăderea veniturilor reale și nominale ale populației, așa cum e prognozată, va avea în schimb efecte grave. Veniturile scad, dar datoriile rămân aceleași : calea sigură spre faliment.
În schimb, monede supraevaluate și devalorizări rapide sărăcesc drastic populația. Exemplul clasic este Argentina, unde s-a demonstrat că nu se poate introduce bunăstarea prin lege, a.k.a 1 peso = 1 dolar.
2.Deficitul de cont curent
Am mai scris pe acest blog - sunt împotriva unui leu supraevaluat, iar BNR a lăsat leul tare prea mult timp. Până la un anumit nivel - pe care nu îl știu - devalorizarea este benefică, în sensul reducerii apetitului pentru consum și în scăderea așteptărilor prea optimiste ale populației.
Riscul unui puseu inflaționist este redus acum, din cauza politicii monetare foarte restrictive.
Dincolo de acest nivel, necesarul de finanțare externă nu scade, exporturile nu (mai) cresc, în riscurile asupra stabilității financiare cresc exponențial. FMI a demonstrat că înțelege foarte bine aceste riscuri când a permis Letoniei să păstreze consiliul monetar la nivelul prezent.
3. Posibile soluții
Nu cred că UE va da vreun ajutor financiar în lipsa unui acord cu FMI. Fondul a demonstrat că a trecut peste fundamentalismul de piață al deceniului trecut. Disciplina bugetară pe care o va impune nu va fi însă ușor de digerat pentru politicienii români, mai ales într-un an electoral.
Un acord substanțial (20 - 30 mld USD) cu FMI ar permite
- finanțarea rezonabilă a deficitelor pe termen scurt;
- întărirea disciplinei bugetare;
- scăderea presiunii pe leu.
Acordul ar putea da Guvernului un moment de respiro în schimbarea direcției dinspre bani aruncați populației spre investiții. Banii gratis aruncați populației au ca efect final inflație și scăderea competitivității țării.
Adevăratul test al Guvernului va fi scadă controlat așteptările viitoare ale populației, inflamate de intrarea in UE, de bogăția nesperată dată de aprecierea pe hârtie a imobiliarelor, de viitoarele creșteri nesfârșite de salarii.
Odată induse așteptări și ținte realiste, ajustările bugetare vor fi mai simplu de făcut.
1. Deficitul bugetar
Deficitul bugetar va fi greu de redus; în plus, reducerea deficitului în vreme de criză poate duce la un rău mult mai mare. Este ca o dietă reușită, în urma căreia pierzi kilogramele dorite, dar la final mori de foame. O performanță deosebită ar fi păstrarea deficitului pentru 2009 la nivelul actual, dacă finanțarea o permite.
Când Hoover a luat măsura catastrofică de a reduce deficitul SUA în 1932, a pierdut alegerile. Astfel, austeritatea ieftină a guvernului Boc poate avea consecințe nedorite : când zic austeritate ieftină, mă refer la reducerea alocațiilor bugetare pentru categoriile istoric defavorizate - medici, profesori - în timp ce risipa și desfrâul bugetar continuă la adăpostul legilor speciale de pensionare sau al sutelor de agenții guvernamentale care risipesc banii publici.
Presa a explodat când Băsescu a șoptit ceva despre inflația care "nenorocește populația". Din păcate, această frază e din alt film, filmul crizelor trecute, care nu se mai aseamănă cu ce se întâmplă acum. Inflația nu va nenoroci populația, așa cum nu s-a întâmplat în România anilor 1992 - 1996 și nici în alte țări cu hiperinflație. Scăderea veniturilor reale și nominale ale populației, așa cum e prognozată, va avea în schimb efecte grave. Veniturile scad, dar datoriile rămân aceleași : calea sigură spre faliment.
În schimb, monede supraevaluate și devalorizări rapide sărăcesc drastic populația. Exemplul clasic este Argentina, unde s-a demonstrat că nu se poate introduce bunăstarea prin lege, a.k.a 1 peso = 1 dolar.
2.Deficitul de cont curent
Am mai scris pe acest blog - sunt împotriva unui leu supraevaluat, iar BNR a lăsat leul tare prea mult timp. Până la un anumit nivel - pe care nu îl știu - devalorizarea este benefică, în sensul reducerii apetitului pentru consum și în scăderea așteptărilor prea optimiste ale populației.
Riscul unui puseu inflaționist este redus acum, din cauza politicii monetare foarte restrictive.
Dincolo de acest nivel, necesarul de finanțare externă nu scade, exporturile nu (mai) cresc, în riscurile asupra stabilității financiare cresc exponențial. FMI a demonstrat că înțelege foarte bine aceste riscuri când a permis Letoniei să păstreze consiliul monetar la nivelul prezent.
3. Posibile soluții
Nu cred că UE va da vreun ajutor financiar în lipsa unui acord cu FMI. Fondul a demonstrat că a trecut peste fundamentalismul de piață al deceniului trecut. Disciplina bugetară pe care o va impune nu va fi însă ușor de digerat pentru politicienii români, mai ales într-un an electoral.
Un acord substanțial (20 - 30 mld USD) cu FMI ar permite
- finanțarea rezonabilă a deficitelor pe termen scurt;
- întărirea disciplinei bugetare;
- scăderea presiunii pe leu.
Acordul ar putea da Guvernului un moment de respiro în schimbarea direcției dinspre bani aruncați populației spre investiții. Banii gratis aruncați populației au ca efect final inflație și scăderea competitivității țării.
Adevăratul test al Guvernului va fi scadă controlat așteptările viitoare ale populației, inflamate de intrarea in UE, de bogăția nesperată dată de aprecierea pe hârtie a imobiliarelor, de viitoarele creșteri nesfârșite de salarii.
Odată induse așteptări și ținte realiste, ajustările bugetare vor fi mai simplu de făcut.
vineri, 16 ianuarie 2009
Pericolul leului supraevaluat fata de EURO
BNR este într-o situație dificilă. Pe de o parte lasă leul să se deprecieze la nivele mai apropiate de realitate, pentru a demonstra "ceva" Guvernului (idee lansată de Lucian Anghel); pe de altă parte, există riscul valutar al populației și al agenților economici "unhedged".
Încetinirea economiei și reducerea lichidității conduc la un trend dezinflationist, care nu mai justifica dobânzile imense la lei. Dacă datele de inflație pe ianuarie 2009 vor confirma trendul de scădere a inflației, se va impune reducerea dobânzii de referință și / sau a RMO la lei, ocazie cu care presiunile de depreciere a leului față de EURO vor crește.
Dobânzile actuale la creditele în lei de minim 20% nu sunt suportabile și nicio industrie nu poate susține din marjă aceste dobânzi.
Rezultatul final ar trebui să fie o inflație mică în lei și un curs EURO real, al cărui principal scop să nu fie acela de ancoră împotriva inflației. Astfel se va putea relua creditarea în lei la dobânzi sustenabile.
Încetinirea economiei și reducerea lichidității conduc la un trend dezinflationist, care nu mai justifica dobânzile imense la lei. Dacă datele de inflație pe ianuarie 2009 vor confirma trendul de scădere a inflației, se va impune reducerea dobânzii de referință și / sau a RMO la lei, ocazie cu care presiunile de depreciere a leului față de EURO vor crește.
Dobânzile actuale la creditele în lei de minim 20% nu sunt suportabile și nicio industrie nu poate susține din marjă aceste dobânzi.
Rezultatul final ar trebui să fie o inflație mică în lei și un curs EURO real, al cărui principal scop să nu fie acela de ancoră împotriva inflației. Astfel se va putea relua creditarea în lei la dobânzi sustenabile.
joi, 15 ianuarie 2009
Return of the living dead - creditul ipotecar
BNR a cedat încă o dată la presiunile băncilor comerciale, care cred că-și pot salva expunerile în domeniul ipotecar. Sunt sigur că la ora asta multora din bănci le tremură pixul în mână când estimează ce provizioane ar avea de făcut pentru portofoliul de credite ipotecare.
Față de relaxarea iresponsabilă a creditării din 2007, măsura actuală este inofensivă și fără efecte notabile, din următoarele motive.
1. Asaltul psihologic al crizei
Psihologia publicului începe să fie impregnată de veștile proaste. "Viitorul nu mai sună bine", locurile de muncă devin nesigure; nu sunt condiții propice pentru înhămarea la o importantă decizie financiară și mulți se vor gândi de două ori înainte să semneze contractul de credit.
2. Euro peste 4 lei
În anul 2007, EURO era la minimul istoric, banii investitorilor veneau în țară și finanțau ieftin deficitul de cont curent, adică bunăstarea furată (sau "împrumutată") de la alții. Salariile românilor creșteau în EURO cu fiecare lună de apreciere.
Acum s-a schimbat situația - căpșunarii și investitorii străini nu mai finanțează cu atâta larghețe deficitul de cont curent, corectând fundamental cursul EURO.
La un grad de îndatorare de 70% nu există loc de respiro - orice devalorizare neprevăzută a leului poate duce la imposibilitatea plății ratelor.
3. Dobânzile uriașe la EURO
Dobânzile la EURO sunt insuportabil de mari. Lipsa de concurență de pe piață s-a împletit cu scumpirea finanțărilor în EURO și lichiditatea redusa din piață.
Concurența redusă din domeniul bancar duce la marje inimaginabile de 8% pentru creditele ipotecare în EURO. Scăderea rating-ului de țară la categoria "junk" (notă: România este singura țară din EU sub "investment grade") a scumpit finanțarea externă. Faptul că există și o lipsă de lichiditate în sistem care duce la dobânzi uluitoare la depozite nu ajută la acordarea în continuare de credite.
4. Garanțiile nesigure
Piața imobiliară locală este încă profund netransparentă, o piață de zvonuri și "ce-a făcut vecinul". Evaluatorii nu acces la prețuri de piață și nu pot estima corect valorile apartamentelor, estimând adesea garanțiile la cât e nevoie pentru a lua comisionul. Astfel, băncile nu au încă o bază solidă de estimare a valorii recuperabile a apartamentelor / caselor / terenurilor aduse ca garanție, ajungându-se până la situațiile din toamnă când nu se acceptau terenuri.
Astfel, măsura de relaxare nu va duce la creșterea puterii de cumpărare a populației și la revenirea pe un trend sustenabil de creștere a imobiliarelor, adică puțin mai mult ca rata inflației. Relaxarea va servi doar ca argument pur psihologic pentru vânzătorii ancorați în trecut să crească prețurile de strigare.
Suntem într-o situație de bull trap ca la carte, ce preceda o "revenire la normal". Urmează fear, capitulation, despair.
Față de relaxarea iresponsabilă a creditării din 2007, măsura actuală este inofensivă și fără efecte notabile, din următoarele motive.
1. Asaltul psihologic al crizei
Psihologia publicului începe să fie impregnată de veștile proaste. "Viitorul nu mai sună bine", locurile de muncă devin nesigure; nu sunt condiții propice pentru înhămarea la o importantă decizie financiară și mulți se vor gândi de două ori înainte să semneze contractul de credit.
2. Euro peste 4 lei
În anul 2007, EURO era la minimul istoric, banii investitorilor veneau în țară și finanțau ieftin deficitul de cont curent, adică bunăstarea furată (sau "împrumutată") de la alții. Salariile românilor creșteau în EURO cu fiecare lună de apreciere.
Acum s-a schimbat situația - căpșunarii și investitorii străini nu mai finanțează cu atâta larghețe deficitul de cont curent, corectând fundamental cursul EURO.
La un grad de îndatorare de 70% nu există loc de respiro - orice devalorizare neprevăzută a leului poate duce la imposibilitatea plății ratelor.
3. Dobânzile uriașe la EURO
Dobânzile la EURO sunt insuportabil de mari. Lipsa de concurență de pe piață s-a împletit cu scumpirea finanțărilor în EURO și lichiditatea redusa din piață.
Concurența redusă din domeniul bancar duce la marje inimaginabile de 8% pentru creditele ipotecare în EURO. Scăderea rating-ului de țară la categoria "junk" (notă: România este singura țară din EU sub "investment grade") a scumpit finanțarea externă. Faptul că există și o lipsă de lichiditate în sistem care duce la dobânzi uluitoare la depozite nu ajută la acordarea în continuare de credite.
4. Garanțiile nesigure
Piața imobiliară locală este încă profund netransparentă, o piață de zvonuri și "ce-a făcut vecinul". Evaluatorii nu acces la prețuri de piață și nu pot estima corect valorile apartamentelor, estimând adesea garanțiile la cât e nevoie pentru a lua comisionul. Astfel, băncile nu au încă o bază solidă de estimare a valorii recuperabile a apartamentelor / caselor / terenurilor aduse ca garanție, ajungându-se până la situațiile din toamnă când nu se acceptau terenuri.
Astfel, măsura de relaxare nu va duce la creșterea puterii de cumpărare a populației și la revenirea pe un trend sustenabil de creștere a imobiliarelor, adică puțin mai mult ca rata inflației. Relaxarea va servi doar ca argument pur psihologic pentru vânzătorii ancorați în trecut să crească prețurile de strigare.
Suntem într-o situație de bull trap ca la carte, ce preceda o "revenire la normal". Urmează fear, capitulation, despair.
miercuri, 14 ianuarie 2009
Ce mai primim pe gratis: azi - credite ipotecare
A apărut în presă, dar "pe surse", un program de combatere a crizei. Dan Popa îl discută destul de critic aici, însă merită să discutăm despre propunerea asupra moratoriului de 2 ani pentru executarea silită a garanţiilor la creditele ipotecare.
Propunerea a apărut din aer în timpul campaniei electorale şi este încă neclar dacă băncile au cerut sau sunt de acord cu o astfel de măsură. Teoretic este o măsură bună, dar poate introduce hazard moral şi poate da rezultate profund distorsionate: astfel, se trimite un semnal că neplata ratelor este acceptabilă iar consecințele pot fi amânate sau chiar anulate.
Pentru că moratoriul să funcționeze este necesară trierea rău-platnicilor funcție de bună-credinţa a acestora, pentru a nu fi pedepsiți chiar cei ce-şi plătesc ratele. O astfel de triere este de dificil de aplicat în practică; cei ce vor abuza de sistem vor fi cei ce nu vor dori să-şi plătească ratele.
Semnalul dat băncilor nu este unul pozitiv, acordarea de credite ipotecare devenind brusc mai riscantă, în condițiile în care rău-platnicii nu vor fi constrânși să-şi onoreze obligațiile.
În concluzie, măsură pare teoretic bună, dar introduce mult hazard moral în sistem. Soluțiile individuale, eventual ajutor public, ar fi mai eficiente chiar dacă mai puţin acceptabile politic.
Propunerea a apărut din aer în timpul campaniei electorale şi este încă neclar dacă băncile au cerut sau sunt de acord cu o astfel de măsură. Teoretic este o măsură bună, dar poate introduce hazard moral şi poate da rezultate profund distorsionate: astfel, se trimite un semnal că neplata ratelor este acceptabilă iar consecințele pot fi amânate sau chiar anulate.
Pentru că moratoriul să funcționeze este necesară trierea rău-platnicilor funcție de bună-credinţa a acestora, pentru a nu fi pedepsiți chiar cei ce-şi plătesc ratele. O astfel de triere este de dificil de aplicat în practică; cei ce vor abuza de sistem vor fi cei ce nu vor dori să-şi plătească ratele.
Semnalul dat băncilor nu este unul pozitiv, acordarea de credite ipotecare devenind brusc mai riscantă, în condițiile în care rău-platnicii nu vor fi constrânși să-şi onoreze obligațiile.
În concluzie, măsură pare teoretic bună, dar introduce mult hazard moral în sistem. Soluțiile individuale, eventual ajutor public, ar fi mai eficiente chiar dacă mai puţin acceptabile politic.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)