miercuri, 2 septembrie 2009

Un joc despre echilibrul dintre guvern si banca centrala (post tehnic)

Pana acum am tras concluzia ca am intrat in criza nepregatiti; ca in 2007 si in 2008 am consumat prea mult si am avut deficite prea mari.

Citim in ziare, fara prea multe explicatii cum ca dobanzile din piata sunt prea mari, ca BNR se comporta inca prea dur cu economia. Postul urmator isi propune sa clarifice teoretic comportamentele economice ale celor doi actori principali - Guvernul si Banca Nationala.

Cateva explicatii

Guvernul controleaza politica fiscala, adica taxele si impozitele. Cand cresc taxele, mai multi bani se duc la stat. Consumul scade si de la un punct se reduce si activitatea economica. Politicienii nu sunt prea dornici sa creasca taxele prea frecvent, pentru ca sunt masuri nepopulare.

Cand scad taxele, raman mai multi bani la populatie. Consumul creste. Un astfel de exemplu: in 2005, impozitele pe salarii au scazut la 16%. Dintr-o data, multi oameni au ceva mai multi bani in buzunar.

Banca Nationala controleaza politica monetara - foarte pe simplu - banii. Cand Banca Nationala relaxeaza (pe scurt: scade dobanzile) politica monetara atunci banii devin mai ieftini si mai usor disponibili. Banii mai multi se duc in economie, in investitii sau in consum. Activitatea economica creste.

Cand Banca Nationala intareste politica monetara (pe scurt: creste dobanzile), banii devin mai scumpi. Populatia se indreapta spre economisire in loc de consum, iar activitatea economica se reduce.

Jocul

Guvernul si Banca Nationala sunt doua institutii separate; nu sunt mereu coordonate in actiuni si au interese diferite. Banca Nationala este preocupata mai mult de stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara. Pe langa scopuri electorale, Guvernul este preocupat si de economia in sine.

Scopul jocului este ca una din institutii sa o oblige pe cealalta sa ia deciziile cat mai grele.

In imaginea de mai jos, Alan Blinder a prezinta strategiile celor doua institutii.



Ce inseamna numerele:

1, 2, 3 - pozitii favorabile (1 - pozitia cea mai favorabila)

7, 8, 9 - pozitii nefavorabile (9 - pozitia cea mai nefavorabila)

La fel 4, 5, 6 - 5 e o pozitie mai proasta decat 4 si mai buna decat 6.

Numerele cu rosu reprezinta pozitia Guvernului iar cele cu albastru - pozitia BNR.

Explicatie

In partea din stanga sus a tabelului, Banca Nationala este in cea mai buna pozitie.

Cand politicienii cresc taxele, activitatea economica incetineste, deficitele se reduc, riscurile de crestere a inflatiei se reduc si ele.

Cel mai bine pentru Banca Nationala este atunci Guvernul creste taxele iar Banca Nationala nu face nimic - Guvernul face si treaba BNR, iar daca se intampla ceva nu poate fi vina Bancii. E o situatie cand avem excedente bugetare sau deficite in scadere.

In partea din dreapta jos a tabelului, Guvernul este in cea mai buna pozitie. Guvernul scade taxele (si e mai popular fata de electorat) in timp ce Banca Nationala este fortata sa ia masuri nepopulare - sa creasca dobanzile. Practic BNR calca frana economiei in aceasta situatie. E o situatie cu deficite bugetare in crestere.

Cel mai bine pentru Guvern este atunci cand Guvernul nu face nimic iar Banca Nationala relaxeaza politica monetara. Banca Nationala face si treaba Guvernului, iar daca se intampla ceva, nu poate fi vina Guvernului care oricum nu facea nimic.

Echilibrul

Echilibrul stabil este in cadranul (7,7).

In mod paradoxal, echilibrul stabil dintre Guvern si Banca Nationala este cand ambele sunt intr-o situatie pe care nu si-o doresc; ambele trebuie ca ambele sa accepte o pozitie proasta, pe care nu o prefera.

Din acest motiv, daca fie Guvernul, fie Banca Nationala sunt intr-o pozitie buna, atunci rezultatul nu este cel mai bun pentru economie.

In pozitia de echilibru, BNR nu poate forta Guvernul sa aiba excedente bugetare, dar nici Guvernul nu poate obliga BNR sa aiba dobanzi mici.

Pozitia de echilibru in care simultan pierderile celor doua parti sunt minime, iar rezultatul pentru economie este cel mai bun, adica (4,4) nu este o pozitie stabila. Guvernul nu poate avea constant un excedent bugetar, iar scaderea dobanzilor poate duce spre inflatie.

Cazul practic al Romaniei

Am folosit variatia de la an la an a deficitului bugetar ca indicator al politicii Guvernul - daca deficitul creste - Guvernul a relaxat politica fiscala. Daca deficitul scade - e un indicator ca s-a intarit politica fiscala.

Pentru estimarea "duritatii" politicii monetare am folosit variatia de la an la an a mediei dobanzii de referinta.

Rezultatul e urmatorul:

 

Actiunile Guvernului si BNR sun prezentate in tabelul de mai jos:

An Acțiune Guvern Acțiune BNR Rezultat
2003 Contractă politica fiscală Relaxează politica monetară Echilibrul instabil (4,4)
2004 Contractă politica fiscală Contractă politica monetară Dezechilibru - avantaj pentru BNR, dezavantajos pentru Guvern
2005 Relaxează politica fiscală Relaxează politica monetară Dezechilibru - dezavantaj pentru BNR, avantajos pentru Guvern
2006 Relaxează politica fiscală Relaxează politica monetară Dezechilibru - dezavantaj pentru BNR, avantajos pentru Guvern
2007 Relaxează politica fiscală Relaxează politica monetară Dezechilibru - dezavantaj pentru BNR, avantajos pentru Guvern
2008 Relaxează politica fiscală Contractă politica monetară Revenire spre echilibru
2009
(estimat)
Relaxează politica fiscală Relaxează politica monetară Dezechilibru - dezavantaj pentru BNR, avantajos pentru Guvern

Concluzie

Dupa 8 ani de crestere neintrerupta a PIB, romanii au inceput sa simta primele efecte ele bunastarii din al patrulea an. 2005 a marcat o relaxare fiscala foarte buna la momentul ei, dar care a devenit nesustenabila din 2007. BNR nu a remarcat din timp si a continuat pana in octombrie 2007 cu o politica monetara prea laxa.

In 2008, Guvernul a accelerat la maxim, in timp ce BNR a franat la maxim; intr-un scenariu mai putin extrem, acesta este echilibrul. In 2008, nu se mai putea face mare lucru pentru a evita hard-landing-ul economiei. Dezechilibrele acumulate din 2006 nu mai puteau fi corectate rapid.

Expansiunea fiscala din 2005 - 2008 a fost prea mare pentru a mai putea fi echilibrata eficient de BNR. 2009 are un deficit bugetar mare din inertie, insa suntem inca departe de echilibru, echilibru care înseamnă ca ambele atât Guvernul cât și BNR sa accepte un compromis.Cel care nu a făcut compromisuri în 2005 - 2007 a fost Guvernul, iar în retrospectiva erorile de atunci sunt clare.

In 2009, BNR a acceptat promisiunea Guvernului de responsabilitate si a trecut anticipat la reducerea dobânzilor. Cel mai mare risc acum este continuarea derapajului bugetar, deoarece economia nu mai suporta acum o politica monetara dura. Drumul spre echilibru trece prin reducerea deficitului bugetar.



Sursa: matricea de riscuri este cea a lui Alan Blinder, din "Issues in Coordination of Monetary and Fiscal Policies", 1982.

Datele de deficit bugetar sunt obtinute de la INSSE (indicatori FIN 101A si FIN 101B) iar datele de dobanda de la BNR.

7 comentarii:

Flavian spunea...

Articolul ar fi bun, daca economia s-ar baza doar pe tabelase si jocul cu numerele ca la monopoly... :)

Mihai Marcu spunea...

Pana sa intelegem concepte uber complicate, e bine sa incepem cu treburi mai simple.

PS. "tabelasele" se numesc de fapt statistici si sunt utile - in cazul citirii lor, iar pentru "payoff matrix" - http://en.wikipedia.org/wiki/Game_theory

B spunea...

Uiti ca e an electoral, pana la alegeri nu se va reduce nici un deficit bugetar, politicienii fac totul pentru a ramane la putere chiar daca inseamna sa o piarda dupa cateva luni de la alegeri in cazul unor proteste de strada cauzate de degringolada monedei etc...

Flavian spunea...

Lucrurile la baza sunt si au ramas simple. Unora le place sa le complice pe principiul "daca nu-i poti convinge, zapaceste-i".

Apoi, evident trebuie "dez-complicate" cu patratele si jucarele, care sa dea impresia ca undeva in toata treaba asta exista o logica.

Daca suna prea filozofic, probabil din cauza ca asa este... :)

Mihai Marcu spunea...

@Flavian - nu suna filosofic, ba din contra.

@B - inca ne permitem sa nu reducem deficitul bugetar. Vin banii din emisiunea de obligatiuni, vine o transa de la FMI si de la UE, s-au mai alocat niste DST-uri, culmea, BNR are suficienti euro cat sa acopere datoria privata in euro pe termen scurt.

Pana la alegeri o vom duce bine, nu e nevoie de scazut deficitul.

Anonim spunea...

Parerea Mea: Flavian, inainte sa critici munca cuiva ar trebui sa oferi minimum 2 alternative mai bune daca se poate...
Altfel risti sa devii un simplu gurforumist, gen Mircea Badea - gurnalistul:)

Parerea mea....

Flavian spunea...

Am tot oferit alternative, nu doar 2 ci chiar mai multe. Desi in final de fapt vom putea alege o singura varianta.

Momentan sunt la episodul 8 in seria cu alternativele si mai urmeaza... :)