vineri, 11 septembrie 2009

Intre doua devalorizari

Ca orice economie emergentă "respectabilă", România trebuie să devalorizeze ceva pentru a trece prin criză. Guvernul nu a decis ce. Aflați în continuare care sunt opțiunile.

Criza înseamnă că cineva trebuie să piardă. Cel mai des se pierde bunăstare prin devalorizare, scopul principal fiind creșterea competitivității.

Ce înseamnă devalorizare?

1. Devalorizarea monedei naționale.

Când se întâmplă acest lucru, țara respectivă se ieftineste. Mâna de lucru devine mai ieftină, activele devin mai accesibile și mai atractive pentru investitorii străini, exporturile devin mai competitive.

România nu are acest lux. Stabilitatea financiară depinde de cursul de schimb. Ratele la bănci, inflația, costul produselor, totul depinde de cursul de schimb.

Împrumutul cu FMI a fost gândit pentru atragerea de rezerve la BNR care să facă posibil controlul cursului. Din păcate, din "flotarea controlată" a leului a rămas doar controlul acestuia. BNR a ratat ocazia să corecteze cursul în perioadele mai liniștite de după luna mai.

2.Există o devalorizare internă

Devalorizarea internă presupune o reducere dură a cheltuielilor publice. Salariile nominale și prețurile scad, presiunea asupra deficitelor publice se reduce. Devalorizarea internă este un proces greu, dificil de implementat, cu consecințe sociale grave, mai ales dacă se dorește corecția prea bruscă, într-un singur an (2009) a unei lungi perioade de excese (2006 - 2008).

Aici intervine "vestita" lege a salarizării unice. Deja se pregătesc greve, dovedind că procesul este dificil și va întâmpina o rezistență enormă. În Letonia și Bulgaria s-a ajuns chiar la revolte populare. Mă aștept ca anul electoral 2009, România să nu cunoască reduceri de salarii în domeniul bugetar.

Soluția devalorizării interne este cea mai proastă. Letonia o aplică deoarece în acea economie minusculă se luptă două instituții - UE și FMI. UE nu dorește devalorizarea laț-ului (monedă letonă) pentru a nu creă un efect de contagiune în restul regiunii. Într-o economie mică precum a Letoniei, astfel de experimente nefericite sunt posibile.

Ceva trebuie să cedeze. Guvernul continuă să se îndatoreze; nivelul datoriei în PIB este încă scăzut, însă ceea ce contează este capacitatea de rambursare a datoriei.

Ratarea unei tranșe din împrumutul FMI și o creștere a deficitului bugetar vor însemna cu siguranță o retrogradare a ratingului de țară, dar competitivitatea nu o vom câștiga prin devalorizare internă.

Competitivitatea țării nu depinde de sectorul bugetar, iar inflația din România nu va fi comparabilă cu cea din zona euro câțiva ani de acum înainte. Din acest motiv, reducerea cheltuielilor publice, deși necesară, nu va fi nici pe departe suficientă.

De unde va veni creșterea economică în "V"?

Din consum intern, din investiții sau din exporturi?

Consumul și investițiile au cele mai reduse șanse de revenire rapidă în lipsa finanțării abundente, agricultura depinde exclusiv de capriciile meteo. Rămâne exportul, dar în condițiile unui leu valorizat corect.

România are 21 milioane de locuitori, cu 17 milioane peste cei 4 milioane cu credite în valută.

Ar fi frumos ca scopuri de gen "prosperitate", "stabilitate" să fie gândite pentru întreaga populație, nu doar pentru minoritatea cu credite în valută.

14 comentarii:

Anonim spunea...

pai minoritatea aia cu credite in valuta este partea activa dc ii omori pe aia ...

om mic spunea...

din cei 21 scade copiii si pensionarii. rezultatul e ca aproape toate familiile au un credit. iar acest credit este cel mai probabil in euro

Anonim spunea...

Ce revolta populara in Bulgaria? Un pic mai cu picioarele pe pamant, va rog.

Anonim spunea...

Eu nu am credit in valuta, am depozite in lei si (mai mari) in euro. Depozitele astea le-am facut din salariu, din ceea ce castig. Problema vine ca salariul (dupa ce ca a scazut cu vreo 20% datorita crizei) este in lei. Daca leul se devalorizeaza eu voi castiga mai putini euro. Preturile la bunurile de folosinta indelungata(casa, masina) sunt in euro. Deci, daca leul se devalorizeaza in raport cu euro, voi avea si eu de pierdut (in sensul ca imi voi lua casa mai tarziu).
Acum, sa facem o socoteala:
4 milioane de oameni cu credite +
X milioane de oameni ale caror castiguri sunt in lei = nu numar foarte aproape de cei 17 milioane prezentati in articol.

Cine castiga din devalorizarea leului?
R: Cei care au veniturile in valuta.
Cati(procent) au veniturile in valuta?
R: Din experienta mea as zice ca sub 15%, poate mai putin.
Deci guvernul ajuta peste 85% din populatie cu tinerea cursului in frau. Pare o decizie macar sociala, daca nu si buna.

Astor spunea...

Prin devalorizarea leului si, evident, crearea de probleme pentru cei cu credite in valuta, nu facem decat sa creem conditiile unui reboot al crizei.
Majoritatea creditelor in valuta sunt imobiliare si daca de bine de rau pana acum oamenii si-au platit ratele, in momentul in care nu vor mai putea deoarece veniturile nu le mai ajung, vor renunta. Daca noi am evitat pana acum default-urile in credite ipotecare, sa vezi acum cum nu o sa le mai putem evita. Vom avea criza-reloaded, iar cum zicea si cineva care a comentat mai sus, cei cu credite in valuta in general sunt populatia urbana activa, cu salarii peste medie si care contribuie la bugetul de stat cu sume importante. Sa dai in ei inseamna proverbialul taiat ac crengii de sub picioare.

Toate bune

Mihai Marcu spunea...

pentru comentariul 3 - te poti documenta aici - http://www.novinite.com/view_news.php?id=100442

comentariile 4 si 5 - sunt constient de ce presupune devalorizarea monedei. nimeni nu a zis ca trebuie sa fie brusca si imediata.

RazvanM spunea...

Creditele in valuta presupun un risc imens in orice tara din lumea asta pentru ca devalorizarea monedei nationale este primul lucru pe care-l face un guvern care administreaza deficite.
Dar nu stiu daca-i corect sa spunem "devalorizare" in momentul de fata. Cred ca mai corect ar fi sa spunem ca trebuie "lasat liber cursul de schimb si nu sustinut cu bani de la buget". Cursul de schimb nu-i o investitie pt. Romania sa se justifice contractarea unui imprumut de multe miliarde euro doar pt. sustinerea lui.
In legatura cu salariile in lei: salariile in Romania sunt in lei pt. ca asta-i moneda nationala. Nu-i vina nimanui ca sunt salariile romanesti in lei si se devalorizeaza leul fata de euro. Cine vrea salariu in euro n-are decat sa-l negocieze in euro, nu trebuie ca statul (deci noi toti) sa sprijine puterea de cumparare in euro a salariatilor platiti in lei. De asemenea, este anormal ca acceptam pe aici preturile exprimate in euro pt. masini, imobile, dar nu intelegem ca trebuie sa negociem in cazul asta si salariul in aceeasi moneda.

dcg spunea...

Excelent comentariu, Razvan.

Mihai Marcu spunea...

Razvan - excelent!

Prin "investitia" in cursul de schimb a fost salvat stilul de viata al consumatorului roman, obisnuit cu excesele din 2006 - 2008. Atunci s-a crezut ca timpurile bune au venit pentru totdeauna. Nu a fost asa.

Problema cu imprumuturile in euro este ca bnr controleaza leii, nu euro. Cine controleaza euro? BCE, iar BCE nu e preocupata de bunastarea romanilor si de creditarea locala.

Ca experiment mental: nimic nu ne-ar opri sa adoptam euro unilateral, dar atunci ajustarile in economie ar fi imposibil de controlat.

Astor spunea...

Ca sa continuam de la ideea experimentului mental propus, economia Romaniei este oricum extrem de euro-centrica. Rolul leului a ramas in continuare doar unul de parghie de control si ajustare a BNR.

Atata vreme cat preturile in imobiliare, preturile la masini, servicii de telecomunicatii, energia, ba chiar valoarea unor accize sunt calculate in Euro, leul nu prea are nici un rol real in economie. Statul roman si BNR au cam fost cu fundul in doua luntre, pe de-o parte interzicand in majoritatea cazurilor incasarea in valuta pe teritoriul Romaniei, cat si exprimarea valorii salariilor in cazul contractelor de munca in valuta. Pe de alta parte nu a facut nimic pentru a opri exprimarea preturilor la anumite produse si servicii in EUR sau USD.

Ca un exemplu simplu, exista canale TV cablu care emit atat in Romania cat si in Ungaria si au alternativ pauze de reclama pentru Romania si Ungaria. Atata vreme cat in reclamele destinate romanilor preturile masinilor sau serviciilor de telefonie mobila sunt in EUR, nu am vazut reclame la produse si servicii similare pentru maghiari cu preturi in alta moneda decat forintul.

Sincer, o adoptare unilaterala a EUR ca moneda nu ar schimba atat de multe lucruri din viata de zi cu zi, singurul lucru schimbat ar fi disparitia parghiilor de ajustare economice despre care ai vorbit si tu.

Adrian

cezar spunea...

"Atata vreme cat preturile in imobiliare, preturile la masini, servicii de telecomunicatii, energia, ba chiar valoarea unor accize sunt calculate in Euro, leul nu prea are nici un rol real in economie".

Preturile la imobiliare sunt doar exprimate in EUR, in realitate consumatorul roman este platit in RON, iar cand EUR creste (cum s-a intamplat in ultimul an), ce constatam ? scad preturile in EUR - tocmai pentru ca affordabilitatea consumatorului roman sa ramana aceeasi. La chirii la fel, ba chiar a ajuns o practica printre prop. pers. fizice stabilirea chiriei in RON de-a dreptul, sa nu mai sufere nimeni de pe urma fluctuatiei cursului.
La masini la fel. Creste EUR cu 10 la suta in nov.08 ? Scad preturile masinilor cu 10 la suta. Inca cu 10 la suta pina azi ? pac alte promotii. In RON o masina costa la fel si in oct.08, si azi.

Deceneu spunea...

Devalorizarea se produce oricum.
Problema e daca se face rapid si o suporta mai puternic cei care s-au indatorat si eventual si bancile care au dat credite la persoane care devin insolvabile, sau daca statul intervine si mentine cursul scazut prin cresterea datoriei publice, si in final redistribuie efortul catre toti cetatenii, obligandu-ne la o solidaritate sociala.

Prima varianta mai da o sansa economiei sa se refaca, a doua varianta agraveaza situatia pe termen lung.
E aceeasi dilema din anii '90, cum sa se faca reforma, radical/rapid cu costuri mai mici, sau lent sa nu bulverseze societatea, dar cu costuri mari.
Cum politicienii sunt aceeasi, care se tem sa nu scape puterea din mana, costurile pe termen lung nu-i preocupa.

Gabriel spunea...

Principala calitate a unei monede este stabilitatea - nu valoarea, care este relativă şi mobilă. În condiţiile în care statul te obligă să foloseşti o anume monedă (pentru plata impozitelor) obligaţia sa principală - delegată băncii centrale - este să asigure stabilitatea monedei.
Dacă aş avea liberatea să-mi aleg moneda în care cred şi pe care vreau să o folosesc, nu m-ar interesa ce face BNR cu leul. Dacă BNR ar lăsa leul să varieze liber - sau chiar cvasiliber, cu volatilităţi mari pe termen scurt şi complet imprevizibil - majoritatea oamenilor ar pierde orice încredere în leu şi ar trece de facto la utilizarea altor monede pentru schimb şi tezaurizare.
Asta ar fi rău din două motive: statul ar pierde un instrument major de influenţare a economiei şi - mai ales - asistaţii sociali [pensionari, funcţionari publici, medici în sistemul public etc] ar fi victime inocente, prin deprecierea constantă şi... iremediabilă a leului în care îşi primesc veniturile.
Pe termen lung ar pierde toată lumea, pentru că statul ar fi obligat fie să renunţe la moneda proprie, fie să crească taxele şi impozitele pentru a acoperi pierderile de la buget provocate de speculaţiile care depreciază leul.
Un post prea lung, pentru o chestiune prea clară... Îmi cer scuze.

Anonim spunea...

@Mihai Marcu:

E o diferenta mare intre un miting de protest si o revolta populara. Mitingul de protest din Sofia din perioada preelectorala, chiar si repetat, chiar lasat cu arestari si cu batai, nu are cum sa fie numit revolta populara. De ce nu revolutie? Sa fim seriosi, totusi!