luni, 27 iulie 2009

De ce in Romania exista un risc al deflatiei

Mai toți avem vechile sechele ale anilor trecuți când principala problemă a economiei românești era o convenabilă inflație.

Ideea unei scăderi a prețurilor poate părea ca la fel de străină romanilor ca lansarea mioriței în spațiu, însă situația nu stă deloc asa.

Creditul neguvernamental s-a contractat brutal la nivelul economiei reale și s-a evitat o ajustare extrem de dură a economiei prin creditarea statului.

Câteva explicații

Inflaţia este o creştere a ofertei de bani şi de credite faţă de bunurile şi serviciile disponibile. Cel mai recent exemplu este creșterea prețurilor la case, când se aruncă bani în piață. Numărul de case este același pe termen scurt, iar numărul de "hârtii" creşte. Exemplu: pentru 100 case, avem în circulație 1000 de euro; se aruncă gratuit în piață încă 1000 de euro, prețul se dublează, deoarece pentru aceleași 100 de case vor corespunde 2000 de euro. Au creat inflație băncile, deoarece BNR nu poate tipări euro.

Deflația este exact fenomenul invers, când din cauza dispariției fizice a banilor și a reducerii creditului, prețurile scad nominal. Cuvântul cheie este "nominal", deoarece scade și puterea de cumpărare.

Banii cash în circulație

BNR a controlat extrem de dur banii în circulație; banii disponibil fizic au rămas practic la același nivel din octombrie 2008, în timp ce dacă adaugăm și depozitele overnight masa monetara în sens restrâns s-a redus.

Tehnic, banii tipăriți de BNR nu au intrat în circulație deci nu au generat inflație.






Credite

Datorita inflației mari din România, creditarea retail practic nu a existat pana în 2003 - 2004. Creditarea a crescut în procente de 3 cifre, mai ales de când s-a anunțat intrarea României în UE. Bancile au găsit aici un teren propice:

- concurentă redusă;
- o piață incipientă și consumatori cu o educație financiară redusă;
- perspective viitoare roz (intrare în UE, etc.)

Creditul înseamnă bani, iar România a devenit o economie bazată pe credite. Subliniez că este o evoluție normală, atâta vreme cât se respectă condiția obligatorie de respectare a unor norme prudente de creditare.

Atunci când banca națională tipărește bani fără acoperire înțelegem toți instinctiv că prețurile vor crește. Exact același lucru se întâmplă și când o bancă comercială acordă un credit fără să respecte normele de prudentă - emite bani fără acoperire, care nu vor fi rambursați niciodată, deci prin creditarea iresponsabilă băncile au creat inflație.

Punctul de inflexiune al crizei financiare românești este octombrie 2008, mai exact perioada 13 - 31 octombrie când România a fost izbită de criză. Reducerea soldului creditelor îmi arată că puterea de cumpărare scade, de regulă mai mult decât scad preturile; ca exemplu, cel mai bine se vede această situatie in domeniul vânzărilor de masini, unde piata a avut nevoie de doar 6 luni ca să piardă 4 ani de cresteri.

Reducerea creditului în lei se vede în tabelul de mai jos.




Reducerea creditului în valuta este și mai pronunțată



Banii rămân bani oricând. Creditul reprezinta bani doar în perioadele de creștere economica, când datoriile pot fi refinanțate cu ușurința. In perioade de recesiune, când creditele se dau mult mai greu, datoriile nu mai funcționează ca bani.
Politicienii romani sunt bine-intenționați când proclama relansarea creditării, însă din păcate asta înseamnă o tratare a simptomelor nu a cauzelor.

BNR și-a făcut datoria

Din fericire, BNR nu a lăsat "la liber" ajustarea economiei; masa monetară în sens larg ( banii în circulație la care se adaugă depozite, titluri de valoare) a crescut.



BNR a finanțat tehnic deficitul bugetar, iar banii s-au dus în salarii, pensii și au redus impactul negativ în economie al reducerii creditului privat. Se vede în tabelul de mai jos creșterea creditului acordat guvernului.



Trebuie menționat că viteza de circulație a banilor a scăzut; se vede clar din creșterea dramatică a depozitelor bancare, pe termen pană la 2 ani. Populația tezaurizează bani albi pentru zile negre, evitând excesele de consum din trecut, iar băncile nu au încredere sa crediteze economia cu acești bani.



O greutate enormă pentru economia românească este faptul că o mare parte din datorii sunt în euro, iar cei care au luat credite în euro în necunoștință de cauză nu-și permit niciun fel de risc valutar major.

BNR a început prea târziu relaxarea politicii fiscale, din cauza deficitelor bugetare ale guvernului anterior. BNR a susținut leul, pentru a ușura povara creditelor în euro, însă va fi necesara și devalorizarea interna (adică reducerea cheltuielilor publice) pentru a evita o corecție prea brutala prin curs.

România mai are încă anumite surse de ineficienta care vor genera inflație, cum ar fi:

- prețurile administrate;
- un an agricol prost;
- posibila creștere a TVA.

însă vom importa deflație din UE; prin reducerea continuă a soldului creditelor riscul de reducere a prețurilor activelor continua sa persiste.

Vom vedea pe viitor dacă "prima casă" va relansa consistent creditarea, insă intr-un final, pierderile acestui program se vor inchide in deficitul bugetar; "partea bună" e ca acel deficit bugetar va fi problema altui guvern, nu a celui actual.

BNR ar fi usurat mult mai consistent situația daca majoritatea creditelor ar fi fost in lei. Acum, este forțată să intervină indirect, prin cheltuieli majore doar pentru a păstra stabilitatea cursului de schimb. Pariul BNR pe termen lung cu "euro" ca ancoră anti-inflaționistă este iremediabil pierdut.


*toate datele au ca sursa BNR;
*toate datele din tabele sunt intre ianuarie 2008 si iunie 2009.

15 comentarii:

hymerion spunea...

Excelenta analiza, excelent scrisa. Felicitari si Jos Palaria!

Mihai Marcu spunea...

multumesc

andrei spunea...

foarte buna expunerea, in sfirsit am inteles cam cum stau lucrurile.
O singura observatie: pluralul de la simptom este simptome, nu simptoame.

Mihai Marcu spunea...

thanks, am corectat.

Anonim spunea...

BNR nu a pierdut "pariul", nici guvernul nu a pierdut. toti fac ce trebuie sa faca, altfel romania era o tara "abandonata", fara UE si fara speranta. Sa fim realisti si sa intelegem ca fara tari ca Romania, vestul nu ar fi supravietuit recesiunii la fel de bine. ei si-au facut rezerva pe spinarea noastra. am experienta germaniei, frantei si onlandei si credeti'ma ca au la fel de multe probleme ca si noi. tot vestul e disperat pentru ca singurele ate de care se tin e comertul si bankingul, industria e deja un moft, ca si la noi. Dupa revolutie Romania s-a lepadat de industrie si de munca ca de CAP-uri parca "la ordin" si uite asa dint-o tara producatoare (de forma ca industria cheltuia mai mult decat vindea - industria era buna dar vanzatorii nu faceau fata concurentei de afara avand o pregatire slaba) am ajuns (ca si pe vremuri) o tara in care vanzatorii, economistii, functionarii si avocatii atarna greu. e foarte bun... o sa mancam hartii. Succesee! foarte bun articolul

unu frustrat spunea...

eu nu inteleg de unde se trage mania cu un an agricol slab. in afara cazurilor in care s-a dezlantuit mama natura si a stricat cateva gradini/culturi oamenii toti spun ca au niste recolte foarte bogate si frumoase... si prin oameni ma refer la oamenii de la tara si nu agaricii care fac tot felul de statistici din varful pixului in buricul bucurestiului.

B spunea...

Mihai, nu inteleg de ce te miri ca populatia s-a imprumutat in euro? Daca ai euribor 3M la euro 1% si robor in jur de 12% cu varfuri de 30% si te uiti la suma total de plata denominata in lei nu ai nici un dubiu in ce moneda te vei imprumuta. Practic BNR a salvat prin dobanda imensa la lei economia de dezechilibrele cauzate de amanarea reformelor structurale, dezechilibre inrautatie de pomenile electorale din ultimii 2 ani inclusiv de umflarea aparatului de stat prin angajarea tuturor clientilor politici.
Faptul ca economia a fost salvata de salariile functionarilor de stat reprezinta sacrificarea viitorului pentru aparenta prezentului. Aparatul de stat nu face 'autostrazi, uzine si tractoare' (expresie ironica) ei practic prada acei bani si ii irosesc pe consum, de obicei din import. Cum bine zicea Mircea Badea, banii guv romaniei sunt mai usor de sifonat unde nu exista control decat cei de la uniunea europeana prin programele aferente unde exista control mai strict. Asa ca o sa ne tot imprumutam sa iesim din criza si tot nu o sa aiba efect iar 'marii' nostri economisti nu o sa priceapa de ce. E simplu, sectorul guvernamental la noi nu e in stare. Guvernul in loc sa contracteze si sa se asigure ca termina acele autostrazi sau magistrale de cale ferata contracte in schimb avem sau am avut maturi de 30.000 euro la cfr pe vreamea lui nicolaiciuc si 'romania, land of "no" choice' la turism (se citeste 'truism').

Anonim spunea...

De ce un an agricol prost?
Din cate vad eu, este un an agricol foarte bun.Mai lucreaza un pic aici...
In rest, foarte ok!

Mihai Marcu spunea...

o scurt comentariu la observatiile despre anul agricol:

1 - a fost trecut la riscuri pentru inflatie, deci nu la chestii sigure;

2 - discutam cu cifre despre productie in trimestrul 3;

3 - prognozele pe grau nu sunt foarte fericite.


O sa dau date precise despre productia orz saptamana viitoare, aici sunt chiar in implicat in problema.

lucianadrian spunea...

Analiza e pertinenta, si subliniza cauza principala a unei inflatii negative (dezinflatii), dar trebuie spus si efectul principal, care este scadera consumului si cresterea somajului.

Alexadi spunea...

Creditarea in lei functioneaza cam asa
Metoda 1: ai pe cineva care economiseste in lei. depune banii la banca. banca da credit in lei. Cel care a economisit, a facut-o din salariul lui, din castigurile lui, romanesti. Banii depusi la banca sunt o fractiune din veniturile din romania, ce ramane peste cheltuielile curente.
Adica sunt putini

metoda 2- banca centrala cumpara euro si vinde lei. Rezervele BNR cresc, cantitatea de lei creste. Cumparatorii de lei, in principal banci straine, dau credite in lei.
Creditul dat depinde de cati euro a atras mama bancii respective pe pietele de capital externe.
Multi euro.

metoda 3: statul emite titluri de stat, BNR cumpara titlurile. Cantitatea de titluri si de lei creste. Guvenul da credit firmelor in principiu, prin CEC, Eximbank, sau sub forma de garantii, co-plati, subventii etc.
Creditul depinde de deficitul bugetar si datoria publica in PIB si de estimarile privind incasarile viitoare de taxe si impozite.


PS: cum bine stii inflatia nu se refera la un produs ci la nivelul general al preturilor pentru marea majoritate a produselor, si nu se refera la o crestere ci la cresterea continua a acestor preturi.
Creditul in euro a condus la cresterea preturilor bunurilor non tradeable. cele care pot fi importate nu au crescut. E efectul balassa-samuelson sau mai simplu costul sansei.

Mihai Marcu spunea...

@lucianadrian - in principiu corect; consumul se reasaza la niveluri subtenabile;

@alexadi - bine punctat.

din cauza deflatiei (la nivel de ipc) din zona euro, presiunea de scadere de pret va fi transmisa producatorilor romani (inclusiv pentru servicii).

nu stiu de ce am ramas cu impresia ca bnr a incercat sa beneficieze de:

- cursuri de schimb avantajoase eur/ron;
- miscari libere de capital (de preferat intrari);
- politica monetara proprie (in caz de..).

Creditarea in euro si euro ieftin rezolvau perfect problema de mai sus, dar conditiile nu s-au mentinut. BCE nu este si nu a fost niciodata interesata de nevoile monetare din Romania; din acest sens, continuarea creditarii in euro introduce fragilitate in sistem.

1 + 3 sunt situatii realiste pentru sustinerea creditarii in lei (DUPA ce se regleaza problema inflatiei din romania, mai exact preturile administrate).

Ionut spunea...

Super misto grafice. Sper ca e cit se poate de clar acum ca ce s-a urmarit a fost un soft-landing. Ma rog, pentru cine are urechi de vazut si ochi de auzit...

Mihai Marcu spunea...

corect, insa nu cred ca se astepta nimeni ca sectorul privat sa se ajusteze atat de puternic si atat de repede, iar consumul sa scada in proportia asta.

totedati spunea...

citez:
"Banii rămân bani oricând. Creditul reprezinta bani doar în perioadele de creștere economica, când datoriile pot fi refinanțate cu ușurința. In perioade de recesiune, când creditele se dau mult mai greu, datoriile nu mai funcționează ca bani."

ei bine, cu partea asta m-ai băgat în ceaţă ... dacă nu sunt tot bani ce sunt!? poveşti de spus seara copiilor? mie tot bani îmi par indiferent dacă e pe plus sau pe minus ... tot bani se pierd sau se câştigă!