luni, 30 martie 2009

Drogul

Cimage-of-cocainee vedem acum în economie se poate asemăna din punct de vedere medical cu sevrajul. De aproximativ 18 ani, dar accentuat în ultimii 4, România a devenit dependentă de un drog economic - de EURO ieftin.

În spatele leului stă o economie încă necompetitivă, care produce insuficientă valoarea adăugată. Acestui fapt s-a adăugat și guvernarea slabă, care a apelat fără discernământ la tiparnița de bani. Pe bună dreptate, populația și firmele s-au ținut departe de moneda slabă.

EURO (anterior DM sau USD) e o monedă stabilă, care are în spate un colos economic ce produce extrem de multă valoare adăugată, este emis de o bancă centrală credibilă și obsedată de stabilitatea prețurilor. Tot ce nu e leul!

EURO-izarea economiei românești nu ar fi fost posibilă fără complicitatea BNR, care a găsit astfel o metodă de a păstra o aparentă stabilitate a leului dar abdicând de la o politică monetară corectă.

Un EURO ieftin a fost tot timpul ancora inflaționistă a BNR; românii au fost împinși spre EURO, care era o monedă stabilă, care păstra puterea de cumpărare și dădea acces la o piață enormă. În plus, cursul de schimb era oarecum stabil, iar din 2004, leul s-a apreciat considerabil față de euro.

Astfel, foarte multe lucruri au ajuns să fie dependente de un EURO ieftin:

  • profitabilitatea firmelor și implicit veniturile bugetare și PIB-ul;
  • stabilitatea financiară;
  • averea și solvența populației;

Fundamental, cursul de schimb EURO - leu depinde de schimburile economice, mai exact: ce anume produce economia românească astfel încât să fie dorit de consumatorii din UE iar ei să ne dea EURO pentru ce le vindem noi? Având în vederea competitivitatea încă redusă a economiei românești, răspunsul la această întrebare nu e foarte vesel.

Problema e că România nu poate tipări EURO și este dependentă de un factor de necontrolat. Din momentul declanșării crizei, creditul ieftin a dispărut iar România a ajuns în situația unui drogat care rămâne dintr-o dată fără doza zilnică.

Creditul extern în EURO s-a redus enorm și a fost nevoie de o intervenție masivă din partea FMI și a băncilor-mamă din UE pentru a încerca să stabilizeze situația.

Păcatul originar a fost dependența de euro ieftini și acesta este răspunsul la întrebarea lui Sorin Paslaru.

Iată de ce sunt de părere că revenirea la comportamentul inițial și la relansarea creditării în EURO prin reducerea RMO este o măsură proastă. Avem nevoie de creditare, dar în lei, iar pentru a relansa creditarea în lei e nevoie de o inflație mică. Pentru o inflație mică, e necesar ca Guvernul și BNR să renunțe la a se mai juca cu banii ca și cum le-ar aparține.

Statul încă mai crede că banii din economie îi aparțin. E o greșeală enormă!

Niciun comentariu: