luni, 2 februarie 2009

Alt balon care se dezumflă - creditarea

images Sistemul bancar românesc a trecut, ca şi imobiliarele, printr-un mic balon. A crescut numărul de agenţii, s-a angajat cam oricine a dorit, activele, profiturile au explodat. Acum vine vremea dezumflării.

Situaţia de până în 2005

Până în 2003 – 2004, sistemul bancar era oarecum neimportant pentru marea masă a populaţiei. Datorită fiscalităţii mari, o bună parte a economiei era în zona neagră, mai toate tranzacţiile erau cash. Doar agenţii economici foarte mari aveau acces la credite, iar băncile trăiau din creditarea statului. Era ieftin, nu era nevoie de sucursale.

Din 2005, odată cu reducerea inflaţiei şi albirea salariilor, au apărut premisele creditării populaţiei - retailul bancar a explodat, ducând la invazia de agenţii bancare pe care o vedem azi.

Cum se dădeau credite: 2005 - 2008, trimestrul 3

Sistemul bancar era într-o fază incipientă, în care era loc pe piaţă pentru toată lumea. Exista o cerere enormă de credite de consum, apoi ipotecare şi mai existau foarte mulţi euro ieftini în băncile mama.

Sondajele BNR ne lămuresc foarte clar în condiţii se dădeau credite.

Sondaj mai 2008

Sondaj noiembrie 2008

Concluzii citind sondajele BNR

1 - concurența bancară nu conta. Băncile nu simțeau încă vreo presiune din partea concurenţei; astfel, nu exista niciun motiv de îmbunătăţire de serviciilor, a condiţiilor de creditare. Toată lumea gonea să ia bani, în orice condiţii, astfel băncile au răspuns prin creşterea comisioanelor, păstrând dobânzile promoționale pentru scopuri publicitare.

Tot lipsa concurenţei permitea ca dobânzile să varieze doar în sus, prin folosirea trucului cu schimbarea numelui produsului bancar.

2 - băncile nu au ştiut niciodată că există vreo bulă imobiliara (citiţi pagina 3 din studii, criteriul F7). În această perioadă, departamentele de risc au tăcut, în dauna creditării iresponsabile. În lipsa datelor din piaţă despre valorile reale, băncile se ghidau (cel mai probabil) după articolele din presă.

Astfel se explică de ce nicio bancă nu lua în calcul posibilitatea supraevaluării activelor când acordau un credit. Avertismentele BNR cu jumătate de gură nu au ajutat la nimic, iar prin acţiunile sale, BNR a încurajat creditarea inconştientă chiar aproape de maxim, la sfârşitul anului 2007.

3 - Băncile îşi subestimau riscurile. Tot din studiul citat se vede băncile acordau puţină importanţă capitalurilor proprii, curente sau aşteptate, din cauza optimismului exagerat.

4 - Factorul care conta cu adevărat erau estimările creşterilor viitoare. Sondajul din luna mai evidenţiază ca multe prea puţine bănci se aşteptau la ce va veni.

Băncile individuale nu se pot preocupa de sănătatea sistemului în ansamblu; asta este sarcina Băncii Naţionale.

Ce ar trebui să urmeze

E cazul să revenim la normal în ce priveşte creditarea: la nivele de îndatorare normale (30%, nu 70%), la avansuri normale (20 - 30%, nu 0%) , şi asta în condiţii de concurenţă reală.

Băncile au profitat suficient de mult timp de piaţa locală imatură; e cazul să evolueze şi ele odată cu restul societăţii.

Sursa imagine: Telegraph

Niciun comentariu: