luni, 26 ianuarie 2009

De ce nu se construiesc (mai multe) autostrăzi

Berceanu: Romania a gresit "profund" cand a crezut ca poate face autostrazi cu bani de la buget.

Foarte pe scurt, nu avem autostrăzi pentru că:

1 - sunt ofertate prea ieftin de constructori;

2 - statul nu-și plătește facturile la timp.


Voi prezenta mai jos motivația acestor concluzii.

1. Statul român nu plătește furnizorii la timp.

Mai mereu discutăm despre partea vizibilă a problemei - lucrări neterminate, înghețate sau care se prelungesc la nesfârșit. Motivele sunt găsite imediat - Dorel, români, hoți etc. Există o explicație mai simplă - statul român nu-și plătește furnizorii la timp.

In 2008 am avut deficit bugetar de 5.3%. Deficitul este foarte palpabil; se regăsește în facturile neplătite ale statului, în datoriile sale către contractori. Furnizorii au o capacitate limitată de finanțare pe termen lung a lucrărilor, de accea sunt dependenți de plata la timp a facturilor. Deoarece statul român nu plătește, furnizorii nu vor presta muncă patriotică și vor întrerupe - pe cat posibil - lucrările.

Autostrada Soarelui, singura autostradă construită în ultimii ani, s-a realizat într-un timp semi-rezonabil deoarece finanțarea a fost externă.

2. Management de proiect prost și licitații slabe.

Ca principal beneficiar, Compania Naţională de Autostrăzi ar trebui sa facă printre alte și un management de proiect cât de cât decent. Pentru astfel de proiecte imense, care durează ani de zile, orice estimare de costuri are din start marje mari de eroare, din simplul motiv că posibilitățile umane de predicție a viitorului sunt extrem de limitate.

În faza de licitație, clientul - aici: Compania Naţională de Autostrăzi - are o putere uriaşă; poate lua absolut orice decizie dorește, iar constructorii care licitează nu prea au în final ce comenta.

Astfel, datorită costurilor mari de ofertare și a numărului redus de licitații dintr-un an, contractorii majori subestimează costurile la maxim, deoarece în 99% din cazuri criteriul de câștig este "cel mai mic preț oferit".

Apare o problemă - cel mai mic preț oferit nu este și cel mai mic preț final. După ce se câștigă cu preț de dumping, apar două situații:


  • furnizorul face o lucrare neconformă cu cerințele clientului dar conformă cu banii primiți;

  • se reface proiectul, costurile cresc considerabil iar lucrarea se face la prețul corect.
Datorită creșterii costurilor reale, bugetele sunt mereu insuficiente, apar întârzierile de plată și cercul vicios se închide.Soluția de ieșire este o procedură de licitație mai bună.Un exemplu recent, în care prețul a explodat înaintea stabilirii câștigătorului este cel de aici.


Sursă imagine: Maxresolution

3 comentarii:

George spunea...

Bun articolul...sunt student la Stiinte Politice si acum incep sa deslusesc tainele macroeconomiei.

Daca doriti sa cititi blogul meu, v-as fi recunoscator (probabil nu toate articolele va vor interesa, dar le puteti citi pe oricare doriti)

[url]http://blogu-lu-pardalian.blogspot.com/[/url]

AristotelCostel spunea...

Total de acord, însă Motivele sunt găsite imediat - Dorel, români, hoți etc. nu dispar din senin.
Legarea constructorilor de "creaţia" lor prin stipularea în contract a întreţinerii pe următorii 20-30 de ani ar duce la responsabilizarea părţii fluşturalnice.
În lipsa acestei responsabilizări, pe lângă problemele îmbunătăţirii procedurii de licitaţie, motivele Dorel, români, greci, turci, americani, hoţi sunt TEMEINICE.

Mihai spunea...

Salutare,

Ajuta si acele motive ;).

Sunt sigur ca daca plata ar fi rezonabila, multi constructori ar accepta si garantii extinse; exista riscurile sa ne mutam intr-o alta scara de costuri.