luni, 19 ianuarie 2009

De ce avem nevoie de FMI

România are trei probleme majore azi : deficitul bugetar, deficitul de cont curent și lipsa soluțiilor.

1. Deficitul bugetar

Deficitul bugetar va fi greu de redus; în plus, reducerea deficitului în vreme de criză poate duce la un rău mult mai mare. Este ca o dietă reușită, în urma căreia pierzi kilogramele dorite, dar la final mori de foame. O performanță deosebită ar fi păstrarea deficitului pentru 2009 la nivelul actual, dacă finanțarea o permite.

Când Hoover a luat măsura catastrofică de a reduce deficitul SUA în 1932, a pierdut alegerile. Astfel, austeritatea ieftină a guvernului Boc poate avea consecințe nedorite : când zic austeritate ieftină, mă refer la reducerea alocațiilor bugetare pentru categoriile istoric defavorizate - medici, profesori - în timp ce risipa și desfrâul bugetar continuă la adăpostul legilor speciale de pensionare sau al sutelor de agenții guvernamentale care risipesc banii publici.

Presa a explodat când Băsescu a șoptit ceva despre inflația care "nenorocește populația". Din păcate, această frază e din alt film, filmul crizelor trecute, care nu se mai aseamănă cu ce se întâmplă acum. Inflația nu va nenoroci populația, așa cum nu s-a întâmplat în România anilor 1992 - 1996 și nici în alte țări cu hiperinflație. Scăderea veniturilor reale și nominale ale populației, așa cum e prognozată, va avea în schimb efecte grave. Veniturile scad, dar datoriile rămân aceleași : calea sigură spre faliment.

În schimb, monede supraevaluate și devalorizări rapide sărăcesc drastic populația. Exemplul clasic este Argentina, unde s-a demonstrat că nu se poate introduce bunăstarea prin lege, a.k.a 1 peso = 1 dolar.

2.Deficitul de cont curent

Am mai scris pe acest blog - sunt împotriva unui leu supraevaluat, iar BNR a lăsat leul tare prea mult timp. Până la un anumit nivel - pe care nu îl știu - devalorizarea este benefică, în sensul reducerii apetitului pentru consum și în scăderea așteptărilor prea optimiste ale populației.

Riscul unui puseu inflaționist este redus acum, din cauza politicii monetare foarte restrictive.

Dincolo de acest nivel, necesarul de finanțare externă nu scade, exporturile nu (mai) cresc, în riscurile asupra stabilității financiare cresc exponențial. FMI a demonstrat că înțelege foarte bine aceste riscuri când a permis Letoniei să păstreze consiliul monetar la nivelul prezent.

3. Posibile soluții

Nu cred că UE va da vreun ajutor financiar în lipsa unui acord cu FMI. Fondul a demonstrat că a trecut peste fundamentalismul de piață al deceniului trecut. Disciplina bugetară pe care o va impune nu va fi însă ușor de digerat pentru politicienii români, mai ales într-un an electoral.

Un acord substanțial (20 - 30 mld USD) cu FMI ar permite

- finanțarea rezonabilă a deficitelor pe termen scurt;
- întărirea disciplinei bugetare;
- scăderea presiunii pe leu.

Acordul ar putea da Guvernului un moment de respiro în schimbarea direcției dinspre bani aruncați populației spre investiții. Banii gratis aruncați populației au ca efect final inflație și scăderea competitivității țării.

Adevăratul test al Guvernului va fi scadă controlat așteptările viitoare ale populației, inflamate de intrarea in UE, de bogăția nesperată dată de aprecierea pe hârtie a imobiliarelor, de viitoarele creșteri nesfârșite de salarii.

Odată induse așteptări și ținte realiste, ajustările bugetare vor fi mai simplu de făcut.

Niciun comentariu: